Cezar Petrescu avea să fie unul dintre cei mai apreciați scriitori români ai tuturor timpurilor. Numele său ajunge pe buzele celor mai căutați ziariști ai lumii, strălucește alături de nume grele ale literaturii universale, încântă popoare, iar manuscrisele sale vor umple rafturile bibliotecilor și librăriilor. Membru al Academiei Române, fiu de inginer, pasionat de scriitura franceza și admirator al lui Balzac, va cunoaște faima internațională cu romanele sale și va reprezenta o sursă permanentă de inspirație pentru autorii aflați la început de carieră.
Petrescu este un realist, dar, pe alocuri, se declară un romantic, care îmbină fabulos descrierea cu ritmul susținut al acțiunii, care prezintă istoria așa cum a fost și impresionează cititorul încă de la primele paragrafe. Obsesia lui Petrescu pentru Balzac ajunge până într-acolo încât românul visează să scrie o nouă Comedie Umană. Se va inspira din stilul francezului și va fi adesea comparat cu acesta. Se afirmă ca scriitor cu romanul „Întunecare” și de aici înainte calea îi va fi presărată cu reușite și premii.
Anul 1907 avea să fie un an dificil în istoria poporului român. Răscoalele țăranilor de pretutindeni se înmulțesc, iar goana pentru avere a boierilor devine din ce în ce mai supărătoare pentru clasele de mijloc. Cezar Petrescu consultă volume și opere de arhivă și pune astfel bazele unei adevărate trilogii, denumită simplu „1907”. Cartea este o culegere cu puternice valențe patriotice, dominată de o încărcătură emoțională deosebită și menită să sensibilizeze cititorul. La vremea în care dreptatea se făcea pe câmpul de luptă, iar galbenii și pământul erau cele mai de preț avuții, Petrescu reușește să surprindă cele mai importante momente și să le expună astfel încât audiența să fie șocată și emoționată deopotrivă.
De-a lungul voluminoaselor sale manuscrise, autorul ne mărturisește subiectiv părerile sale despre răscoalele țărănești de 1907, dar ne expune și viziunea istorică autentică, aceea la care avem acces cu toții în manualele de specialitate. Petrescu aduce însă ceva inovativ, adaugă un aer romantic scrierii sale și face în așa fel încât personajele sale să fie mai mult decât simpli actori pe scena politică a acelor veacuri. Întoarcerea la vatră după o lungă luptă pentru libertate este întotdeauna complicată pentru personajele imaginate de autor, iar relațiile dintre eroi sunt de fiecare dată speciale. Observăm, la o analiză mai atentă, înclinația lui Petrescu de a se asemăna cu Balzac, iar descrierile amănunțite ale unor evenimente ori cadre ne vor plictisi adesea, însă ne vor ajuta să înțelegem mai bine firul narativ complex.
Cartea va fi intens mediatizată, iar vânzările vor fi enorme încă din primele luni după apariție. În rafturile noastre, opera lui Petrescu se găsește în mai multe ediții, după cum urmează: Cugetarea (1943), Cugetarea (1940), Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1957).