Cezar Petrescu - Apostol

La 1904 Cezar Petrescu îl are drept dascăl pe Nicolae Apostol, iar învățăturile acestuia îi vor rămâne întipărite în minte și lipite de suflet pentru întreaga viață. Sub îndrumarea acestuia, tânărul Petrescu învață să scrie, să transforme prin puterea cuvântului și să dea naștere unor prime manuscrise extraordinare. Așa cum Eminescu l-a avut dascăl pe Aron Pumnul, Petrescu va fi puternic influențat de Nicolae Apostol și, decenii mai târziu, îi va închina un manuscris.

Astfel, la 1933, Petrescu publică romanul care se va intitula „Apostol”, o lucrare închinată maestrului său și o poveste de-a dreptul răvășitoare, despre mulțumire și devotament. Cartea îl are în prim plan pe profesorul său, dedicat întru totul învățăturii, devotat patriei sale, dar, mai ales, plin de noi și noi învățături pe care dorește să le ducă mai departe prin tinerii pe care îi formează.

Lucrarea ia forma unui jurnal, însă narat cu vocea străină a unui autor care îl cunoaște extrem de bine pe erou. Cumva plin de sensibilitate, ca niciodată până acum, Petrescu reușește să realizeze o poveste minunată, care ne va emoționa și încânta. Autorul vorbește despre devotamentul lui Apostol față de țară, despre dedicarea cu care își tratează elevii, despre patriotismul înflăcărat și despre umanitatea personajului sau. Modest și atent cu tot ceea ce se petrece în jurul său, bărbatul reușește să își trăiască viața într-un echilibru greu de imaginat. Pătrundem astfel într-o poveste fascinantă, într-un elogiu trist, frumos și plin de melancolie, pe care îl vom admira și devora cu pasiune până la ultimele pagini.

Petrescu se arată aici subiectiv și face o hiperbolizare a personajului principal, ba chiar am putea spune că își idolatrizează maestrul, îi închină un imn și îl urcă pe un piedestal de neclintit. Lucrarea va fi apreciată și criticată deopotrivă, iar Petrescu va fi acuzat de cras subiectivism. Totuși, nu putem judeca astfel opera sa, căci menirea acesteia nu este alta decât aceea de a aduce în prim plan o valoare, un caracter umanitar ireproșabil pe care, din întâmplare, coincidență ori noroc, Petrescu l-a întâlnit. Cartea ajunge pe piața de carte din țara noastră și este atent inspectată de securitate, nu cumva să încalce vreo regula, să sfideze vreo normă ori sa ponegrească vreun idol. Lucrarea trece prin furcile cenzurii, este publicată și reeditată câțiva ani mai târziu, iar formula finală ajunge pe piața pariziană de carte și se epuizează masiv. Vânzările sporesc, iar numele lui Petrescu ajunge cunoscut pretutindeni. Astăzi, cartea nu este la fel de căutată, ori este acoperită de succesul răsunător al altor titluri pe care Petrescu nu le-a oferit, dar trebuie spus că este una dintre cele mai emoționante pledoarii pentru om pe care o avem în literatura noastră.

Opera poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții, dintre care amintim următoarele: Dacia (1984), Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955), Editura pentru Literatură (1963).