Apărut la editura Minerva în anul 1974, romanul lui Petrescu este unul dintre cele mai apreciate ale literaturii române. La baza operei se află conflictul dintre lumea veche, bazată pe principiile patriarhatului și lumea modernă, care abia își făcea simțită prezența. Imaginea unei societăți îndoctrinate, căzută în absurd, dominată de legi și dogme fără noimă, se regăsește în mai toate romanele semnate Camil Petrescu.
Scriitorul își revarsă frustrările acumulate și prezintă cititorului faptele într-o manieră aproape agresivă. Lăcomia acestei lumi îl scârbește pe scriitor, iar dorința de a schimba ceva în patria sa pare să-l fi părăsit de ceva vreme. În primă fază, romanul este o înșiruire de descrieri ale vieții cotidiene, o aducere aminte, cumva o călătorie în lumea de zi cu zi. Petrescu expune cu o claritate deosebită evenimente ce ar putea părea nesemnificative și pe care cititorul le-ar ignora, dacă nu i-ar fi atrasă atenția prin metafore si dialoguri.
Înțelegem că, deși romanul este populat de o mulțime de personaje, pe care le vom cunoaște pe parcurs, este și o evocare a vieții trăite de Petrescu. Neînțeles, dușmănit și iubit în același timp, acesta își reflectă neputințele și nemulțumirile într-un manuscris inegalabil. Dar Petrescu a fost întotdeauna prea mândru pentru a dezvălui lumii suferințele sale, fapt ce nu va fi diferit nici de această dată. Altfel, în primele capitole ne concentrăm atenția pe un personaj principal special, Zaharia Duhu.
Tânăr oropsit și bolnav încă de mic, Zaharia este obligat de împrejurări să renunțe la învățătură. Parcursul său este însă impresionant, căci băiatul ajunge, vom vedea mai târziu, om de onoare și rang înalt în patria sa. Prima parte se concentrează asupra lui Zaharia și a neputinței lui de a izbăvi în viață. Îi înțelegem astfel trăirile, suferințele și îi cunoaștem amicii și iubirile.
Partea a doua este mai degrabă o frescă a societății vremurilor, un atac mascat la adresa corupției la nivel înalt și, pe alocuri, o continuare a poveștii eroului nostru. Este important de amintit că personajul central se pierde la un moment dat, este acaparat de alte personaje, iar intervențiile sale în desfășurarea acțiunii sunt din ce în ce mai anemice.
Zaharia reușește să își atingă țelul, se îmbogățește, iubește pentru întâia oară, suferă din pricina dezamăgirilor, este invidiat și apreciat în comunitatea sa. Societatea însă este bolnavă, afundată în straturi groase de minciună și înșelătorie, ruinată de interese politice și stăpânită de oameni nedrepți, care duc o luptă necontenită împotriva modernizării.
Creația lui Petrescu este de o valoare inestimabilă, iar opera îi va fi tradusă în peste 30 de limbi de circulație europeană. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, dintre care amintim: Dacia (1984), Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1956), Naționala Ciornei (1935), Editura pentru Literatură (1961).