Opera marelui Cezar Petrescu avea să cuprindă mai bine de 70 de volume, iar moștenirea literară lăsată României este impresionantă. Urmăritor al stilului lui Balzac, Petrescu dă naștere unor opere de o valoare incontestabilă. Romanul sau, „Baletul mecanic", avea să cucerească rapid publicul și să devină reprezentativă pentru totdeauna.
Scrierile sale sunt ancorate în realitatea vremurilor, dar dau dovadă de o luciditate absolută. Personajele sunt bine conturate, purtând în spate povești impresionante și aducând, fiecare în parte, un plus manuscrisului. Deși influența lui Balzac se resimte puternic, Petrescu încercă să nu devină absurd în descrieri și evită, pe cât posibil, să dea detalii de umplutură.
Mai mult, studiază atent și expune un cadru simplu si ușor de perceput. Cel mai important aspect al scrierilor lui Petrescu ar fi capacitatea de a adapta acțiunea la orice perioadă. Căci multe dintre personajele lui, precum și multe situații, pot fi ușor regăsite în societatea contemporană.
În lumea lui Petrescu banii sunt indispensabili, iar puterea acestora este de neînvins.
„Calea Victoriei” apare în 1930 și prezintă o bună parte din viața bucureștenilor perioadei interbelice. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Cartea Românească (1985), Noi Media Print (2005), Facla (1989).
Acțiunea romanului se petrece, într-adevăr, pe Calea Victoriei, căci bogații vremurilor dețin vile somptuoase pe celebrul bulevard. Intriga este dezordonată, personajele trăind într-un haos total.
Lumea înfățișată de Petrescu este asemănătoare cu cea de astăzi. Așadar, romanul pare a fi scris ieri, căci mulți dintre cei descriși de autor, se găsesc la orice pas. Societatea este împărțită în două clase sociale: cei săraci și cei bogați. Petrescu expune situații întâlnite și în zilele noastre. Avem, astfel, afacerea petrolului pe care o manageriază un important om de afaceri. Corupția, minciuna și ura sunt prezente pretutindeni, iar politicienii fac regulile jocului.
Mai târziu, povestea se complică, iar fiul unui bogat senator violează fata procurorului. Faptele grave sunt mușamalizate prin puterea banului, iar mass-media joacă un rol foarte important în această mascaradă.
Observăm, mai apoi, că influența tatălui îl va scoate nevinovat pe tânărul rebel. Când victima se sinucide, romanul capătă accente tragice. Faptele nepedepsite, deși cunoscute de întreaga societate bucureșteană, trec neobservate, iar repercusiunile nu apar.
Un alt fir narativ expune viața în sărăcie a intelectualilor proaspăt veniți în capitală. Ei, cu visuri mărețe, își fac veacul prin bodegi, cheltuind și ultimul sfanț și sperând la o lume mai înțeleaptă. Aceștia de pe urmă, nu au noroc și nici putere, ei trăiesc de pe o zi pe alta, căutând faima pe toate drumurile. Unii scriu, alții pictează, sunt artiști, deși câștigul este insignifiant.
Romanul lui Petrescu este o incursiune deosebită în societatea interbelică, o evocare incredibilă a lumii pe care ne o imaginam atât de diferit.