Romanul “Fram ursul polar”, de Cezar Petrescu, a apărut în anul 1931, fiind unul dintre cele mai apreciate și iubite romane din literatura română pentru copii, roman publicat de editura “Cugetarea”, din București. Printre alte edituri care au publicat romanul de-a lungul timpului putem aminti de editurile “Tineretului”, 1956, editura “Ion Creangă”, 1976, editura “Mondero”, 1997 sau editura “Herra”, 2003.
Cezar Petrescu s-a născut la data de 1 decembrie 1892, în satul Hodora, din localitatea Cotnari din Iași, fiind un însemnat prozator, romancier, gazetar, nuvelist și redactor la mai multe reviste ale vremii.
Cezar Petrescu a crescut într-o familie bogată, din punct de vedere intelectual, fiind fiul inginerului Dimitrie Petrescu, profesor al unei școli agricole de lângă Roman.
Între anii 1901 și 1903, Cezar Petrescu urmează cursurile Școlii agricole din Trifești, unde era profesor și tatăl său, pentru ca mai târziu să urmeze două licee la Roman și la Iași, terminând cursurile liceale în anul 1911.
Este licențiat în 1915 în Drept, pentru ca mai târziu să întemeieze alături de alți trei mari scriitori (Lucian Blaga, Gib Mihăescu și Adrian Maniu, revista “Gândirea”, 1921.
În anul 1924 și 1928, Cezar Petrescu pune bazele unor noi publicații, sub numele de “Cuvântul” și “Curentul”, pentru ca în anul 1938 să devină director al publicațiilor literare “Oficios România” și “România literară”.
Între anii 1927 și 1928, romancierul scrie una dintre cele mai valoroase opere “Întunecare”, operă în două volume, fiind o adevărată frescă a societății din România din primul război mondial.
De-a lungul vieții, Cezar Petrescu a scris în jur de 70 de volume, cuprinzând aici romane, piese de teatru, proză fantastică, nuvele, memorialistică, note de călătorie și, nu în ultimul rând literatură pentru copii.
Printre cele mai de seamă opera ale autorului putem aminti de “Întunecare”, 1927-1928, “Greta Garbo”, 1932, “Ochii strigoiului”, 1942 sau “Neghiniță”, 1945.
Romanul “Fram ursul polar”, de Cezar Petrescu, reprezintă o poveste tristă despre un urs care este capturat și ajunge să trăiască într-o menajerie.
Povestea îl prezintă pe Fram, care avea reprezentații la circul Struțki, spectatorii fiind întotdeauna impresionați de reprezentațiile ursului, până la ultima reprezentație, când Fram nu mai face tumbele cu care i-a învățat pe spectatori, fiind apatic și gândindu-se la vremurile când trăia pe un ghețar la polul nord alături de mama sa, care fusese omorâtă atunci când el a fost capturat de câțiva eschimoși și vândut pe câteva sticle de rom circului Struțki.
După șapte ani, fiind atracția circului, Fram, este acum cu gândul la ținuturile natale și, într-un final, directorul circului este convins de către un admirator de urși să îl trimită înapoi în locul unde a copilărit. În curând, Fram, află că viața în sălbăticie, singur și neadaptat este foarte grea, făcând tumbe să se încălzească și aflând că nu poate vâna focile cu care a conviețuit atâția ani la circul Struțki.
Acesta află repede că nu se poate integra în acest mediu și zăbovește până întâlnește un pui de urs polar care își pierduse mama în urma unei lupte, iar acesta îl ajută pe micul urs pe care îl numește Zgăibărici.
Zăbovește alături de acesta până când observă că micul urs începe să învețe giumbușlucurile învățate de Fram și îl părăsește, nedorind ca acesta să deprindă lucrurile învățate în civilizație, iar, în cele din urmă, Fram se întâlnește cu un grup de vânători care naufragiaseră aici și pe care îi ajută să supraviețuiască, rămânând alături de aceștia.
Povestea prezintă o latură tristă a unui animal sălbatic care s-a învățat să trăiască alături de oameni, făcându-i să zâmbească, dar, care nu mai reușește să se acomodeze cu viața în sălbăticie, fiind o adevărată învățătură prezentată de Cezar Petrescu copiilor, o mică personificare a vieții care se schimbă odată cu escaladarea treptelor copilăriei.
Opera a fost ecranizată în anul 1983, într-un serial, regizat de Elisabeta Bostan, avându-i în rolurile principale pe actorii Violeta Andrei, Octavian Cotescu, Carmen Galin și Adrian Vîlcu.