Romanul de debut al cunoscutului autor Cezar Petrescu, „Întunecare”, a fost publicat în perioada interbelică. Primul volum a fost publicat în 1927 de către Biblioteca ziarului Universul (București), iar ediția completă, în două volume, a fost publicată un an mai târziu de către editura Scrisul Românesc (Craiova). Fragmente ale romanului au fost tipărite însă mai înainte, în 1924, în cadrul revistei Gândirea, unde Cezar Petrescu era redactor și în revista Viața Românească de la Iași, în anii 1925-1926. Romanul s-a bucurat de un mare succes la apariție, iar tirajul s-a epuizat rapid. Editura Cartea Românească, care inițial îl refuzase pe autor pe motivul că subiectul cărții erau unul incomod, s-a oferit apoi să publice „Întunecare”. Romanul a continuat să fie republicat și la alte edituri, printre care Cugetarea-Georgescu Delafras, Tineretului, Minerva, Eminescu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, Jurnalul Național. Toate aceste ediții se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.
Romanul lui Cezar Petrescu reprezintă, alături de „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, un roman al războiului, mai exact, al Primului Război Mondial. Scriitorul zugrăvește cu o măiestrie deosebită o altfel de frescă socială a acestor ani în spațiul românesc. El subliniază, în fond, dezamăgirea soldaților, a celor implicați direct în război, de rezultate și de faptul că, în ciuda tuturor sacrificiilor, oamenii nu se schimbă în mai bine, ba chiar dimpotrivă, par să decadă și mai mult din punct de vedere moral. În scrierea romanului, autorul s-a folosit de povești adevărate ale camarazilor săi. Diagnosticat în 1913 cu tuberculoză, Cezar Petrescu nu a putut participa activ la război, unul din marile sale regrete. Însă prin publicarea romanului, scriitorul a reușit să-și facă cunoscute gândurile sale și ale unei întregi generații de tineri, care, deși își puseseră speranțele într-o curățare morală și spirituală, au fost surprinși să realizeze că se întâmpla chiar opusul.
Prin intermediul personajului principal, Radu Comșa, Cezar Petrescu prezintă cititorilor lumea războiului așa cum a fost ea pentru români. Radu are o familie simplă, dar prin studiu reușește să obțină o bursă și astfel obține doctoratul. Un avocat cunoscut își dă seama de potențialul său și îl ia sub ocrotirea sa. Radu se logodește cu fiica acestuia, Luminița și totul pare să meargă în direcția potrivită. La începutul războiului, socrul său reușește să obțină pentru Radu un post în spatele tranșeelor, dar Radu, dorind să se implice direct, se oferă voluntar. Este însă grav accidentat în lupta de la Oituz și rămâne dezfigurat. În noua sa situație, Radu se vede nevoit să rupă logodna cu Luminița, simțind că aceasta nu îl poate iubi cu noul său chip. Încearcă să-și concentreze atenția asupra idealurilor sale politice, dar realizează că oamenii nu s-au schimbat. Lumea sa devine din ce în ce mai întunecată. În lipsa unor idealuri în care să-și pună speranțele, Radu se simte deznădăjduit. Mai mult, din cauza defectului său, este evitat de ceilalți. Condamnat la izolare, Radu își pierde credința într-o lume mai bună, iar odată cu revederea Luminiței, acum căsătorită și fericită, Radu ia o decizie fără cale de întoarcere.
Cezar Petrescu reușește, prin romanul său, să dea glas unor sentimente puternice. Prin „Întunecare”, cititorii vor descoperi partea dureroasă a războiului și vor privi faptele din perspectiva generației tinere, plină de speranță pentru o lume mai bună. Nădejdea lor nu are însă o finalitate, căci mentalitățile nu se schimbă, iar oamenii cu atât mai puțin. Transformarea lui Radu este extraordinar construită, iar cititorul va urmări cu sufletul la gură pașii acestei transformări, urmărind, prin destinul său, destinul a sute de tineri, dați uitării. Eugen Lovinescu afirma că „Întunecare” este cel mai reușit roman al războiului și aprecia în mod deosebit capacitatea lui Cezar Petrescu de „evocare socială și analiză psihologică”. Romanul „Întunecare” a fost ecranizat în 1986 în regia lui Alexandru Tatos, avându-i în rolurile principale pe Ion Caramitru, George Constantin și Dan Condurache.