Cezar Petrescu - Naluca

Cezar Petrescu s-a născut pe 1 decembrie 1892 într-o familie din înalta societate. Tatăl său era doctor în agricultură iar mama sa provenea dintr-o familie de boieri. In prima fază este școlit acasă apoi merge la liceu în Roman unde profesor îi va fi Calistrat Hogaș. Se remarcă prin notele bune pe care le obținea la orice materie, așa că decide să se înscrie la drept la Iași. Nu durează mult până ce devine conducătorul mișcării împotriva lui Cuza și scrie articole brutale împotriva sa în revista Facla. Războiul vine, el este funcționar de plasă și după ce toate calculele se termină, Cezar este anchetat fiindcă lipseau sume mari de bani. De ce lipseau? Pentru că marele nostru scriitor jucase toți banii la poker și spera să îi pună înapoi dar nu a fost să fie. A incercat să se sinucidă pentru a scăpa dar mama sa l-a prins și a vândut tot ce avea pentru a plăti. De abia din 1920 începe să se ocupe din cariera sa, avea o revistă la Cluj și una la București împreună cu Iorga, începe să scrie și să publice și în sfârșit să fie recunoscut. In perioada aceasta apare romanul Întunecare, Dumineca orbului și Gram, ursul polar, carte pe care probabil cu toții am citit-o în copilărie. In 1931 este distins cu Premiul National pentru Literatura și la 21 de ani distanță cu Premiul de Stat pentru Dramaturgie.

Nuvela "Năluca" a apărut pentru prima dată în 1966 la editura Tineretului. Urmează apoi editura Ion Creangă în 1972 și 1981  și Valdo în 1995.

Această căprioară minunată, Năluca, era un animal așa blând. Pădurarul împreună cu băiatul său au adus-o în codru și au îngrijit-o, îi ofereau zahăr, o pieptănau și uneori îi ofereau și lapte. A primit numele de Năluca fiindcă era sprintenă și buimacă, însă destul de prietenoasă căci s-a infiltrat repede printre animalele domestice. Nu a trecut mult până când i s-a făcut dor de adierea pădurii și atunci nu a mai băgat în seamă pe nimeni. A fugit pur și simplu după ce câteva zile nu a mai mâncat și acum familia trebuia să se reobișnuiască cu pisicile și câinii. Luni întregi trecuseră și pădurarul a pornit iar la drum cu băiatul său. Era o zi ploioasă și în pădure era așa de liniște, nici păsările nu stăteau afară. Totuși dintr-o tufă de zmeură a apărut Năluca. Băiatul a vrut să îi ofere zahăr ca pe vremuri însă ea a refuzat, și-a întors capul și a privit cu jind pădurea de care aparține.