Romanul lui Petrescu este de-a dreptul revoltător, de-a dreptul antrenant și emoționant, iar cititorii vor fi șocați și încântați deopotrivă. Cartea apare într-o perioadă grea pentru Petrescu, când cenzura reușea să pună stăpânire pe tot, iar luminița de la capătul tunelului părea stinsă demult. Cartea permite cititorului să pătrundă într-o călătorie fascinantă, deosebită și din care va ieși cu nenumărate amintiri. Aici Petrescu reușește să se asemene cumva cu Creangă și face o adevărată frescă a societății sale, reușind să ne surprindă cu imagini deosebite și fragile.
Aici, in orașul acesta descris de scriitor, bărbații dețin supremația, iar acțiunea se țese cumva în jurul lor. Cartea conține o serie de trimiteri către trecut și prezintă dintr-un unghi diferit o poveste pe care la prima vedere avem tendința să o tratăm cu superficialitate și chiar să nu o înțelegem.
Într-un cadru nemaipomenit, agale și fără să deslușim toate metaforele oferite de autor, reușim să ne îndrăgostim de lucrarea sa și chiar să o străbatem in tihnă, cu dorința de a afla deznodământul. O acțiune susținută, când puternică, când agale, o serie de personaje bizare, câțiva capi de familie dârzi și serioși și un decor parcă rupt dintr-un film. Acestea sunt ingredientele cu care jonglează scriitorul, iar noi vom fi de-a dreptul încântați de maniera sa de a prezenta lucrurile.
Petrescu se reinventează, dă naștere unui capitol nou in scriitura sa și reușește să îndepărteze toate clișeele. Lucrarea ajunge să fie tradusă în mai multe limbi de circulație internațională și să contribuie serios la celebritatea scriitorului. Cumva, la o analiză mai atentă, îl mai putem compara pe Petrescu cu Tănase Scațiu și al lui roman intitulat „Viața la țară”. Personajele lui Petrescu se aseamănă însă cu cele ale lui Preda, iar tipologia lui Moromete se regăsește adesea în acest volum.
Petrescu însă se declară a fi un realist convins, un ins cu picioarele pe pământ și foarte devotat peniței sale. Astfel, înțelegem de ce și-a creionat astfel eroii și de ce a dat naștere unei povesti atât de simple si, cumva, atât de diferite față de tot ceea ce a scris până atunci. Târziu, într-unul dintre jurnalele sale, scriitorul mărturisea că nu a fost treabă ușoară sa dea naștere unei astfel de scrieri și că nu a ieșit chiar cum se aștepta. Criticii literari îl vor acuza de o idealizare a vieții la țară, de o impresie falsă asupra lucrurilor elementare și de o tendință de a simplifica traiul pe pământ românesc.
Lucrarea ajunge în mai toate jucăriile din tara noastră, iar în străinătate va fi tradusă în zeci de limbi de circulație internațională. Astăzi, opera poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Editura pentru Literatură (1961), Eminescu (1982).