Cezar Petrescu este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pe care România i-a oferit literaturii universale. Scrierile sale sunt extraordinare și pline de neprevăzut, iar calitatea sa de traducător va fi cunoscută pretutindeni. Este membru al Academiei Române și deține nenumărate premii și distincții pentru literatura sa. Va inspira generații și va deveni un etalon al inteligenței și fineții masculine. Este el însuți inspirat de Balzac, și aspiră să creioneze o nouă Comedie umană, care să uimească și să o întreacă în grandoare pe cea a maestrului său. În mod cert, Petrescu aduce un plus de valoare literaturii veacului, iar operele sale vor fi traduse și apreciate la nivel internațional.
Scrie despre dragoste și regăsire, despre maturitate și inocență, despre emoție și lipsa ei, dar mai ales scrie despre viață, cu bune și rele. Personajele sale sunt inspirate din istorie, literatură, dar și din propriile experiențe, trăite în țară sau peste hotare. El reușește să aducă în fața publicului fel și fel de personaje, care mai de care mai emoționante și mai pline de angoase și să le expună în toată fragilitatea lor. Treptat, acestea ne devin modele sau antieroi, iar poveștile lor ne acaparează și ne conduc spre alte vremuri, pe care vrem să le descoperim.
Istoria și literatura veche l-au pasionat întotdeauna pe Cezar Petrescu, iar iubirile pasagere i-au oferit încrederea că poate fi un mare scriitor. Și a fost. Totuși, criticii îl vor acuza că va lua în derâdere fapte reale, că va mânji istoria cu pledoariile sale sau că va crea fel și fel de lumi antagonice, care vor zăpăci cititorul. Dar Petrescu știe ce valoare are, știe cum poate transforma orice într-o scriere de primă clasă și nu se lasă ghidat sau intimidat de astfel de zvonuri.
Femeia este, în operele sale, puntea către alte lumi, iar în jurul ei, autorul creează fel și fel de povești, de intrigi, de lumini și umbre, care ne vor cuceri și ne vor șoca. Fiecare poveste ne cucerește, dar cea prezentă este una dintre cele mai puțin studiate și apreciate. Poate pentru că a apărut în perioada de tranziție a lui Petrescu sau poate pentru că biografia sa a surescitat interes abia în anii de după moartea sa.
Lucrarea este una cu accente romantice, dar poate fi încadrată cu ușurință la jurnale. Hai-hui prin lume, Petrescu descoperă alte culturi, alte iubiri și fel și fel de imagini îl vor însoți până în anii bătrâneții. El recapitulează în acest eseu tot ceea ce i-a fost dat să cunoască și pune mare accent pe calitatea sa de vizionar și pe modul său de viață. Cartea este un cumul de momente și trăiri, călătorii și evenimente remarcabile prin care el însuși a trecut. Alături de autor explorăm frumusețea, iubirea, ura și regretul. Cunoaștem sărăcia absolută, mizeria și repulsia, iar mai apoi admirăm seninătatea și bucuria lucrurilor simple.
Cartea poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (1997), Meridiane (1999), Leda (2001).