Despre Cezar Petrescu
S-a nascut in Iasi, comuna Hodora-Cotnari, fiul cel mai mare al lui Dimitrie Petrescu, doctor in stiinte agricole si profesor la scoala de horticultura din Roman, si al Olgai, provenita dintr-o familie boiereasca din zona Neamtului. Copilul este scolit acasa timp de doi ani, apoi intra la scoala unde preda tatal sau. In timpul scolii gimanziale il are ca profesor pe Calistrat Hogas. Face liceul la Roman si la Iasi, continuand studiile la Facultatea de Drept a Universitatii iesene. In timpul studiilor universitare se remarca drept conducator al miscarii impotriva lui Cuza, scriind chiar trei articole in ziarul Facla in care-si exprima agresiv pozitia. Devine functionar de plasa, iar, dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, este anchetat pentru disparitia unor sume de bani din bugetul plasei Malini, aparent Cezar Petrescu pierzand la poker si platindu-si datoriile cu banii altor functionari. Incearca sa se sincucida cu oxid de carbon, dar este oprit in ultimul moment, iar mama sa decide sa vanda o buna parte din posesiunile familiei pentru a acoperi daunele. In 1921 moare sotia sa, Marcela, lasandu-i in grija un baiat.
Se muta la Bucuresti odata cu prietenul sau, Pamfil Seicaru, dar, dupa doi ani, fondeaza la Cluj revista lunara Gandirea. Totusi, in anul urmator, in 1923, ajunge iar la Bucuresti si fondeaza ziarul Cuvantul. Intra in redactia ziarului lui Nicolae Iorga, Cotidianul. In anii 1923-1924 scrie Drumul cu plopi si Omul din vis. In 1928 fondeaza ziarul Curentul. Este director al ziarului Romania. Publica, pana in 1935, Intunecare - romanul care i-a adus consacrarea ca scriitor -, Omul care si-a gasit umbra, Aranca, stima lacurilor, Calea Victoriei, Comoara regelui Dromichet, Baletul mecanic, Fram, ursul polar, Duminica orbului. In 1936 este secretar general la Ministerul Artelor. In 1931, Cezar Petrescu sustine o serie de conferinte despre Eminescu, in care subliniaza importanta pastrarii patrimoniului eminescian. In 1935 prublica primul volum din lucrarea Luceafarul sau Romanul lui Eminescu. Din 1938 este director al ziarului Romania si al revistei Romania literara, pana in 1940, cand acestea se desfiinteaza. In acest an baiatul sau, Aurel Teodor, se sinucide impreuna cu iubita sa in casa tatalui fetei.
Dupa 1940 scrie Ochii strigoiului, pe care o transforma si in piesa de teatru. Continua pe linia dramaturgiei cu Manzul nebun in 1943 si cu Noaptea gornistului, in 1952, scrisa in colaborare. Continua sa publice numeroase romane, nuvele, articole si eseuri: Adapostul Sobolia, Tapirul, Neghinita, Doua inimi tinere, Doctorul Negrea, Ai nostri ca brazii, Drumul cu plopi etc. Cezar Petrescu este distins cu Premiul National pentru Literatura in 1931 si cu Premiul de Stat pentru Dramaturgie in 1952. Devine membru al Academiei Romane in 1955. Moare la 9 martie 1961 in Bucuresti si este inmormantat la Cimitirul Bellu.