Despre Charles Baudelaire
Charles-Pierre Baudelaire (n. 9 aprilie 1821, d. 31 august 1867, Paris), poet, traducator si critic literar si de arta francez, este cunoscut indeosebi datorita lucrarii Florile raului (fr. Les Fleurs du mal).
A fost singurul copil din a doua casatorie a lui Joseph-Francois Baudelaire cu o sotie mult mai tanara, Caroline Defayis. Ramane orfan la varsta de sase ani prin moartea tatalui. Se dovedeste a fi un baiat dificil, dupa ce mama se recasatoreste rapid cu ofiterul autoritar si ambitios Jacques Aupick si se muta din Paris la Lyon (1832) si inapoi (1836). Dupa ce ia bacalaureatul, devine student la drept la Ecole de Droit si frecventeaza foarte mult Cartierul latin. Aici duce o viata mai mult boema in cercurile de literati si artisti ai Parisului, unde isi face datorii peste masura. Tot aici contracteaza boala venerica ce avea sa ii aduca sfarsitul, probabil de la prostituata poreclita Sara Sasia (Sarah la Louchette).
E trimis de tatal sau intr-o lunga calatorie in India in 1841, insa merge doar in Mauritius si Reunion si se reintoarce in Franta in 1842. Aceasta calatorie il inspira in creatie. Dupa ce intra in posesia mostenirii, incepe rapid sa cheltuiasca nechibzuit, ducand o viata de dandy parizian, consumand si droguri (hasis si opiu). O cunoaste pe Jeanne Duval, care ii inspira poemele din sectiunea Venus cea neagra din volumul Florile raului. Pana in 1844, iroseste jumatate din mostenire. Familia ii limiteaza accesul la mostenire, alocandu-i doar o suma infima lunar, insuficienta pentru a-si achita datoriile. Scrie critica de arta, eseuri si cronici pentru a-si creste veniturile.
Primele versuri apar in diverse reviste la jumatatea deceniului '40. La publicarea primei editii, 6 din cele 100 de poeme din Les Fleurs du mal au declansat actiuni in tribunal, fiind considerate o ofensa la adresa religiei si moralitatii publice. Interzicerea celor 6 poeme va fi revocata abia in 1949, poetul ramanand cu o reputatie de scriitor pornografic si disident condamnat.
In 1866 pleaca la Bruxelles sperand ca va convinge un editor sa ii publice operele complete. Ramane in Belgia, din ce in ce mai sarac si mai dezamagit. In 1866, isi pierde cunostinta in biserica Saint-Loup din Namur si moare in 1867 la Paris, dupa o lunga agonie.