Charles Bukowski - De duzina

Charles Bukowski este, probabil, unul dintre cei mai interesanți scriitori pe care literatura universală i-a oferit omenirii. Cunoscut pentru cariera de cuceritor înrăit și de bețiv notoriu, Bukowski are o scriitură greu de depășit ori de egalat. Bun prieten cu lumea bună a Hollywood-ului de altădată, prezență constantă la cele mai fastuoase petreceri ale vremii, amantul tuturor femeilor și bărbatul niciuneia, Bukowski este un geniu absolut. Biografia lui Sean Penn, fostul soț al Madonnei, îi dedică pagini întregi bunului său prieten, iar temperamentul lui Charles și viciile care îi vor aduce, în cele din urmă moartea, vor face înconjurul lumii.

Într-un jurnal publicat la câteva luni după moartea scriitorului, acesta avea să mărturisească că întreaga viață a trăit pe seama norocului și s-a lăsat purtat de vânt spre oriunde l-ar duce. Jurnalul respectiv prezintă scene neștiute din viața lui Bukowski, tratează latura emoțională a acestuia, ba chiar capătă valențe de parodie la un moment dat. Scăldate în alcool și opium, drogul celebru al acelor vremuri, memoriile sale vor stârni admirația și surprinderea la nivel internațional. Bukowski este un mit, devine cumva un personaj gigantic al literaturii, iar imaginea sa va fi hiperbolizată secole de-a rândul. Scrierile sale vor fi profunde, cu puternice accente erotice și descrieri formulate într-o manieră greu de digerat. Bukowski rupe barierele, uită de norme și cutume, iubește nebunește, nu își pierde timpul cu ura și niciodată nu regretă nimic din cele făcute.

„De duzină” este una dintre scrierile sale cele mai de seamă. Publicată în perioada de glorie a lui Bukowski avea să cuprindă o serie de povesti aparent neconectate între ele. Acțiunea se petrece pe mai multe planuri și se desfășoară întotdeauna bizar și fără să primim vreo explicație în prealabil. Crime nerezolvate, apariții și dispariții stranii, un detectiv, un cadavru, o iubire pierdută, un cadru alternativ, o lume depășită ori vreun nebun, care își petrece zilele pe străzile orașelor, acestea sunt elementele acestui roman.

Bukowski nu este organizat în redactarea poveștilor sale, iar acest roman este cumva inegal și greu de descifrat. Ironia este prezentă în fiecare paragraf, căci autorul este un maestru care o stăpânește atât de bine. Limbajul colorat este adesea condamnat de criticii literari din întreaga lume, dar tocmai acesta va conferi farmec scriiturii. Incursiunea cititorului va fi întreruptă de câteva flashback-uri pe care autorul le folosește pentru a destinde atmosfera și a-și dovedi, o dată în plus, talentul de mare povestitor. Cartea va fi apreciată pretutindeni și va servi la perpetuarea legendei în care se va transforma, mai târziu, Bukowski.

Romanul este tradus în peste 20 de limbi de circulație internațională, iar în rafturile noastre sunt disponibile mai multe ediții ale acestuia, după cum urmează: Polirom (2019), Polirom (2003).