Numele lui Charles Bukowski avea să rămână în imaginarul colectiv drept unul scăldat în faimă și vicii, căci autorul a fost un libertin asumat, care si-a trăit viața într-un desfrâu permanent. Scriind în prima fază poezie și, mai apoi, proză scurtă, Bukowski reușește să își formeze un public care să îl venereze. Astfel, el devine reprezentantul unei generații întregi, el este cel care va avea curajul să povestească sincer despre experiențele cu alcoolul, despre desele vizite la bordel, despre altercațiile cu alți bărbați, despre amantlâcuri și escapade erotice nebunești. Bukowski este un nebun al literaturii, dar un nebun genial, căci nimeni nu îl va egala în profunzimea scrierilor și în forța de evocare, secole de-a rândul. Numele său va fi prezent în cărțile de literatură, în biografii autorizate și neautorizate, în filme, în memoriile prietenilor și chiar în cele ale dușmanilor, care nu au fost puțini la număr. Faima de cuceritor a scriitorului va dăinui vreme îndelungată, iar, după trecerea sa la cele veșnice, mulți vor căuta să îl copieze și prea putini vor reuși să îl egaleze. Neamț autentic, crescut mai mult pe străzi, obișnuit cu viața dură din mahala, avea un talent extraordinar în a evoca povesti, fie ele adevărate sau inventate. Astfel, decide să își împărtășească gândurile cu alții care, poate, și-ar dori să le citească. Scrie proză erotică și surprinde cu ideile liberale despre teme considerate tabu la acea vreme, descrie orgii și alte evenimente decadente, ba chiar terfelește imaginea sacră pe care alții au oferit-o femeilor în alte lucrări.
„Factotum” este un roman ciudat, precum toate celelalte pe care Bukowski avea să le lase moștenire literaturii universale. Cartea va fi ecranizata în 2005 sub denumirea „Un om bun la toate”, iar recenziile vor fi în mare parte pozitive. Romanul spune povestea unui personaj care poartă o luptă crâncenă cu dependența care i-a marcat întreaga viață, alcoolismul. Acest erou, proaspăt întors de pe frontul celei de-a doua conflagrații mondiale, este, de fapt, un alter-ego al autorului. Bukowski jonglează din nou cu autoironia și reușește să dea naștere unui roman extraordinar. Personajul principal este straniu, dar interesant și poartă o luptă dură cu o forță străină care îi domină toate simțurile. Atins cumva de nebunie, nu reușește să se adapteze în societatea modernă, nu își găsește un loc de muncă și se refugiază în plăceri fugare, precum droguri, alcool și femei ușoare. Observăm astfel că romanul este o pagină din viața de zi cu zi a lui Bukowski, iar scriitorul dorește să fie cunoscut așa, în simplitatea sa, fără perdea și își expune în fața cititorului fricile, defectele și obsesiile.
Romanul este tradus în peste 20 de limbi de circulație internațională, iar numele lui Bukowski devine din ce în ce mai cunoscut. Pe site-ul nostru, la numai un click distanță, romanul se găsește în mai multe ediții, dintre care amintim: Polirom (2018), Polirom (2004).