Charles Dickens - Marile sperante

„Marile speranțe” este unul dintre cele mai cunoscute și citite romane ale scriitorului englez Charles Dickens. Romanul a fost publicat mai întâi în foileton, în perioada decembrie 1860 - august 1861 în revista lui Dickens numită All the Year Round. Spre sfârșitul anului 1861 romanul a fost editat în trei volume de Chapman and Hall. „Marile speranțe” s-a bucurat de un mare succes chiar de la început, iar criticii literari și-au arătat admirația pentru talentul scriitorului. Până în ziua de azi, romanul este iubit de mii de cititori, iar în 2015 un sondaj al BBC a plasat „Marile speranțe” pe locul patru din 100 cele mai bune cărți ale literaturii britanice. A fost tradus în numeroase limbi și editat în mii de ediții. În România, există peste 10 ediții ale romanului, printre cele mai cunoscute fiind cele aparținând editurilor Minerva, Adevărul, Albatros sau Leda. Toate acestea se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.

„Marile speranțe” este al doilea roman după „David Copperfield” cu narațiune la persoana I, urmărind îndeaproape evoluția personajului principal. Pip este un băiat orfan. El are o copilărie dificilă, trăind alături de sora sa, o femeie rea, și soțul acesteia, Joe, care este întotdeauna blând cu Pip. În satul său, doamna Havisham, are o fiică adoptivă pe nume Estella. Doamna Havisham îl roagă pe unchiul lui Pip să-i găsească Estellei un companion de joacă, iar cel ales este chiar Pip. El ajunge să se îndrăgostească de fată, însă nu îi poate spune nimic, datorită diferențelor dintre ei. Pip crește și ajunge să lucreze ca ucenic la fierăria cumnatului său. Într-o zi este vizitat de un avocat, care îl anunță că un binefăcător anonim i-a lăsat moștenire o avere mare. Pip este nevoit să plece la Londra, dar înainte le vizitează pe doamna Havisham și Estella, băiatul presupunând că bătrâna este binefăcătorul său. Pip se împrietenește cu Abel Magwitch, un infractor care i se prezintă lui Pip ca binefăcătorul său anonim. Pentru a-l scăpa pe acesta de închisoare, Pip pune la cale un plan împreună cu Herbert Pocket și Startop. Astfel află că Estella este fiica lui Magwitch și a menajerei avocatului său. Ea renunțase la fiica sa după ce fusese acuzată de crimă. Pip merge la doamna Havisham să afle mai multe despre Estella, dar, în urma unui accident, rochia acesteia ia foc, iar ea moare din cauza arsurilor. Planul lui Pip este de asemenea schimbat, căci este răpit cu câteva zile înainte de un fost ucenic al cumnatului său. Herbert Pocket reușește să îl salveze, dar evadarea îl pune în pericol pe Magwitch, care este în cele din urmă arestat. Pip se îmbolnăvește și este îngrijit de Joe. Doar când se însănătoșește, Pip realizează cât de mult îi datorează lui Joe, mai ales după ce acesta îi plătește toate datoriile. Astfel, Pip se maturizează și pleacă în Egipt pentru a munci cinstit alături de Herbert Pocket. Revederea cu Estella peste mai mult de 10 ani îi face pe cei doi să realizeze cât de mult au greșit unul față de celălalt și în cele din urmă părăsesc împreună fosta casă a doamnei Havisham.

„Marile speranțe” este un bildugsroman deosebit, iar cititorii vor fi captivați de evoluția spre maturitate a lui Pip. Ca în toate romanele sale, Dickens face referire la multe dintre obiceiurile oamenilor, descriind îndeaproape societatea. Asfel, cititorii vor avea parte de o adevărată frescă socială a epocii victoriene, epocă care a schimbat pentru totdeauna lumea britanică. „Marile speranțe” a fost ecranizat în multe filme de succes, cel mai cunoscut este fiind din 1946, în regia lui David Lean, avându-i în rolurile principale pe John Mills, Bernard Miles și Finlay Currie. Filmul lui Lean a fost nominalizat la Oscar în acel an și a câștigat două dintre premiile oferite de Academia Americană de Film.