Scriitor francez, specialist în studii bizantine avea să cucerească rapid publicul cu seria de biografii despre mai marii conducători ai Bizanțului de altădată.
Charles Diehl manifestă o pasiune pentru operele anticilor, urmărește cu interes evoluția Imperiului Bizantin și evocă schimbările petrecute de-a lungul veacurilor.
Cunoscut pentru scrierile sale filosofice și pentru expunerea istoriei în cea mai pură formă, Diehl cunoaște faima cu romanul “Teodora, împărăteasa Bizanțului”.
Urmărind același tipar ca în operele anterioare, Diehl ne poartă într-o lume acaparată de tradiții și obiceiuri ciudate. Imaginea Bizanțului este conturată magistral de autor, iar istoria capătă valențe legendare.
Cartea Figuri Bizantine apare în 1969 și reprezintă una dintre cele mai căutate scrieri de acest gen. Diehl face o analiză a perioadei istorice și ne prezintă cu lux de amănunte captele încoronate ale Bizanțului. Artă și istorie, cultură și religie sunt temele abordate de scriitor de-a lungul operei.
Căderea Constantinopolelui, dezbinarea imperiilor de apus si de răsărit, ori încununarea altor împărați peste o lume, care caută disperată modernizare. Diehl nu se oprește din evocări realiste pentru perioada în care a trăit, iar personajele sale sunt figuri importante ale istoriei lumii. Dacă în alte scrieri scopul său este să creeze biografii remarcabile, de această dată dorește să readucă la viața istoria, să portretizeze o lume pierdută și, mai târziu, regăsită.
De la împăratul Constantin până la Alexandru cel Mare, de la Antichitate până la Epoca Clasică, Diehl ne poartă într-o călătorie fascinantă.
Critici literari contemporani cu acesta aveau să îl judece pentru optimismul cu care prezintă acte de cruzime ori pentru o falsă înfrumusețare a istoriei. Imaginea unor tirani ai lumii vechi este cumva hiperbolizată de autor, iar trăsăturile pozitive sunt evidențiate întocmai pentru a acoperi defectele. La câteva săptămâni de la apariția romanului, Diehl este pe prima pagină a gazetelor secolului, iar scrierea sa atinge vânzări record.
Ca o ironie stranie, deși mare parte din elită nu îi împărtășea opiniile, au primit lucrarea sa dreot literă de lege. Dezbinarea unei lumi, nașterea alteia și schimbările politice permanente sunt doar câteva elemente care ne vor atrage atenția în mod special.
Diehl nu respectă întocmai manualul de istorie, iar multe evenimente sunt inventate ori adăugite până la exagerare. Scriitorul nu desparte ficțiunea de adevărul istoric, ba chiar pune la îndoială evenimente notabile. Fără să atingă burlescul sau ridicolul, Diehl se pierde în detalii amănunțite despre religie și sacralitate în Bizanț.
Cartea sa, la fel ca celelalte, este o critică și un elogiu de o potrivă, o evocare magistrală a vieții trăite cu secole în urmă. Concentrându-se pe figurile marilor împărați bizantini, Diehl determină cititorul să rememoreze istoria și să conștientizeze astfel adevarata valoare a acesteia.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Prietenii Cărții (2000), Editura pentru Literatură (1969).