Charles Diehl - Teodora, imparateasa Bizantului

Charles Diehl, născut la 19 ianuarie 1859, în Strasbourg, a fost un istoric și arheolog francez, o autoritate în domeniul artei și istoriei bizantine. A fost membru al "École française de Rome" și al "École française d'Athènes", în anul 1910 devenind membru al "Académie des inscriptions et belles-lettres".

Cartea "Teodora, împărăteasa Bizanțului" ne prezintă aventura Teodorei, împărăteasa Bizanțului, care din culisele Hipodromului a ajuns pe tronul Cezarilor, având privilegiul, în toate timpurile, să stimuleze curiozitatea și să dea aripi imaginației. În cartea sa, Diehl a încercat să reconstituie mediile succesive în care a trăit împărăteasa: Hipodromul turbulent unde și-a petrecut furtunoasa tinerețe; palatul ceremonios și măreț unde a stăpânit în ambițioasa sa maturitate, Biserica pitorească a cărei grijă a preocupat-o până la moarte; schițând figurile personajelor principale care au trăit în juru-i, a soțului ei Justinian, ale favoriților săi Petru Barsymes sau Narses, a confidentei sale Antonina, ale adversarilor săi Ioan de Capadocia sau Belizarie, ale protejaților săi Antim sau Sever, a lui Ioan Egipteanul sau Iacob Baradeu, creionând un cadru adevărat și realtatea istorică în care a trăit enigmatica și complexa Teodora.

În primii ani ai celui de-al șaselea secol, Teodora, mimă și dansatoare, umplea Constantinopolul cu celebritatea sa, neștiind nimeni cu exactitate de unde apăruse. Unii cronicari susțineau că se născuse în Cipru, țară pătimașă și arzătoare a Afroditei; alții i-au atribuit ca patrie Siria. Oricare ar fi adevărul, ea veni de copilă la Bizanț cu ai săi, iar în această capitală tumultoasă și coruptă crescu mare. Din ce familie provenea nu se știe câtuși de puțin, legenda, printr-un fel de respect al rangului imperial la care s-a ridicat, fabricându-i mai târziu o familie ilustră sau cel puțin acceptabilă, atribuindu-i ca tată un senator cu poziție și greutate. În realitate, nașterea ei pare să fi fost mult mai umilă. Tatăl ei, dacă trebuie să dăm crezare "Istoriei secrete", era un biet om numit Acacios, care păzea urșii în amfiteatru; mama sa era o femeie puțin severă, cum se găseau multe în acea lume destul de amestecată a culiselor și a circului. Din această familie de artiști s-au născut trei fete: Comito, Teodora și Anastasia. Teodora crescu alături de surorile sale, sub supravegherea unei mame destul de lipsită de scrupule. Văduva lui Acacios, femeie practică, văzându-și fiicele frumoase, le împinse rând pe rând în teatru. Comito dădu prima exemplu și reuși în chip strălucit; urmă Teodora. În curând o însoți pe sora mai mare pe scenă, jucând alături de ea roluri de cameristă. Când ajunse la rândul ei la vârstă la care să se poată urca pe scenă, încercă să se îmbogățească în același fel că și restul familiei sale.

Însă, Teodora nu era doar frumoasă, era și inteligentă, spirituală, plăcută; avea o vervă de cabotină, pe care și-o exercită cu plăcere în dauna actrițelor ce jucau împreună cu ea, un spirit plăcut și vesel, prin care și-i atașă chiar și pe cei mai nestatornici adoratori ai săi. Era anul 517 atunci când, prin frumusețea, spiritul, înclinarea ei către plăceri, devenise una dintre stelele demimondului bizantin, Teodora n-avea nici optsprezece ani.

Cartea "Teodora, împărăteasă Bizanțului", se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în patru ediții, și anume: Historia (2007), Eminescu (1972), Ulise (1991) și Ulise (1993).