Charlotte Bronte - Un pension de domnisoare

Cu toții am auzit măcar o dată de surorile Bronte. Acestea au fost Anne, Charlotte și Emily și toate au devenit faimoase autoare. De această dată o vom avea în vizor pe Charlotte care era capul răutăților. S-a născut pe 21 aprilie 1816 și a urmat Școala Clergy Daughters’ School pe care a condamnat-o mulți ani pentru disciplina aspră și mâncarea fără gust, chiar în romanul ”Jane Eyre” sub denumirea de ”Lowood”. A încercat împreună cu Emily să deschidă o școală, însă a reușit doar să aprofundeze germana și franceza și să fie câțiva ani profesoară la Bruxelles. La un moment dat, fiind împreună cu surorile ei, a lansat o provocare. Fiecare trebuia să scrie un roman pe care mai apoi să îl publice și așa a luat naștere ”Un pension de domnișoare” care a fost respins cu vehemență. Vestea bună este că așa a fost publicat romanul ”Jane Eyre” care este cea mai cunoscută scriere a autoarei, alături de ”Vilette” și ”Shirley”.

Romanul ”Un pension de domnișoare”, cu titlul original ”The professor” a fost primul roman scris de autoare. Acesta a fost publicat la editura Smith, Elder & Co. în 1857. În limba română apare abia în 1993 la editura Artemis și este urmat de ediția din 1994 a aceleiași edituri. De asemenea, puteți găsi romanul și în varianta ”Profesorul” publicat de editura Art în 2006 și editura Allfa în 2009.

Rămas orfan la o vârsta fragedă, William Crimsworth, a fost nevoit să trăiască dependent de unchii săi aristocrați pentru a duce o viață normală. După ani în care s-a simțit neputincios sau inferior, decide că este momentul să plece și să își croiască un drum în viață. Așadar îi scrie fratelui său mai mare, Edward, care era un negustor de succes, să îi găsească și lui o meserie care să îi aducă măcar o sumă modică. Îi oferă meseria de casier și i se potrivește ca o mănușă, fapt ce îl supără pe Edward. Nesimțind nici un pic de afecțiune pentru frățiorul său, începe să îi îngreuneze munca și să îl trateze mizerabil. Hunsden observă cruzimea cu care este tratat și îl ajută pe William să plece în Belgia pentru o viață mai bună.

Aici devine profesor de engleză și cu toate că elevii săi sunt needucați și obraznici, lui îi face plăcere și cere și ore suplimentare. Devenind cunoscut, doamna Reuter îl angajează la pensionul său unde fetele sunt vulgare și deloc inteligente. William dezvoltă o anumită pasiune pentru doamna Reuter, însă totul se năruiește de îndată ce își dă seama că nu este așa cum pare.

Clasei de engleză se alătură o nouă domnișoară, Henri, profesoară de reparat dantela, cu un accent englezesc remarcabil. William se îndrăgostește de ea însă când află doamna Reuter, femeia este nevoită să plece. Disperat, începe să îi caute adresa însă nu este de găsit. Plimbându-se trist prin oraș o găsește la un cimitir și decide că nu o va mai lăsa niciodată să plece. Epilogul va trebui să îl citiți voi înșivă pentru a putea trăi singuri o poveste de dragoste ca în basme.