Christa Wolf, născută pe 18 martie 1929, a fost una dintre cele mai renumite și admirate autoare din Germania de Est. Copilăria și adolescența ei au fost marcate de regimul fascist, iar tinerețea și maturitatea au avut loc într-un regim totalitar, în Republica Democrată Germană. În 1949, Wolf a absolvit școala secundară și a început să studieze germanistica și pedagogia la Universitatea din Jena. În 1953, a absolvit studiile și a început să lucreze ca redactor și traducător la mai multe edituri, până în anul 1961, când a decis să se dedice în totalitate literaturii, publicând romane de succes. A obținut recunoaștere internațională încă de la primul său roman, "Nouvelles de Moscou", apărut în 1961.
Printre cele mai cunoscute opere ale ei se regăsesc "Cerul dragostei", "Model de copilărie", "Nicăieri. Niciunde", "Medeea. Glasuri" și povestirea "Casandra". Christa Wolf a fost distinsă cu numeroase premii, inclusiv Premiul Georg-Buchner în 1980 și Premiul Național al RDG de două ori. În 1990, a primit titlul de Ofițer al Artelor și Literelor din partea statului francez, iar în 2010, Premiul Thomas Mann. Multe dintre lucrările ei abordează tematici legate de condiția femeii în societate, explorând rolurile de gen și problemele legate de emanciparea și autodeterminarea femeilor. În primele sale lucrări, Wolf se alinia cu principiile realismului socialist, însă pe parcurs a devenit o voce critică împotriva regimului totalitar din RDG. Ea a folosit literatura pentru a scoate în evidență nedreptățile din societate și constrângerile impuse de sistemul politic.
"Casandra" este o lucrare profundă și emoționantă, care aduce o perspectivă nouă asupra mitului clasic și explorează teme universale legate de puterea, războiul și rolul femeilor în societate. Este o reimaginare a mitului clasic al lui Casandra, fiica regelui Priam al Troiei, care are darul profetic, dar este blestemată să nu fie crezută niciodată. Romanul începe cu Casandra așteptând să fie executată de Clytemnestra, în timp ce Agamemnon este de asemenea condamnat la moarte. Casandra reflectează asupra vieții sale, inclusiv căderii sale din grația tatălui ei, regele Priam. Romanul urmărește trăirile Casandrei în timpul războiului troian și după căderea Troiei. Este prizonieră și este legată în afara zidurilor Mycenei, unde își amintește de viața sa și de evenimentele tragice care au dus la distrugerea Troiei. Prin amintiri, Casandra dezvăluie povestea personală din spatele evenimentelor legendare.
Romanul explorează teme precum patriarhatul, războiul și rolul femeilor în societate, iar Wolf o prezintă pe Casandra ca un simbol al puterii și al rezistenței femeilor într-o lume dominată de bărbați. Cartea a fost publicată inițial în anul 1983, iar în România a apărut în mai multe ediții, precum Univers 1990, și Univers 2014, inclusă în colecția de cărți Romanul Secolului XX.