Chuck Palahniuk - Sufocare

Publicat pentru întâia oară în anul 2001, romanul lui Palahniuk este unul tipic scriitorului. Dacă ne-a încurcat și încântat cu „Fight club”, nici de această dată nu se lasă mai prejos, ba chiar reușește să ne surprindă și să ne șocheze în egală măsură. Victor Mancini este un tânăr special, fost student al Facultății de Medicină, care apelează la un truc cel puțin bizar pentru a-și ține mama în viață. Femeia suferă de Alzheimer, iar tratamentul de care depinde este foarte scump. Pentru a acoperirea cheltuielilor, Victor merge în tot soiul de restaurante celebre și se preface că s-a înecat cu preparatele servite. Pentru a evita un scandal de proporții ori altele asemenea, patronii localurilor îi plătesc sume imense de bani pe loc, ori îi fac transferuri regulate. Spre mirarea noastră, a cititorilor, tehnica lui chiar funcționează, iar planul pus în aplicare îi oferă stabilitate economică.

Povestea lui Palahniuk este ciudată, greu de înțeles la prima vedere. Iar personajul central este mai degrabă un marginal decât un om integrat în societatea contemporană. Pe parcursul înaintării noastre în miezul acțiunii, observăm că Victor are fel și fel de dependențe, care mai de care mai nocive și mai stranii. Obsesia sa pentru materiale pornografice îl duce în pragul nebuniei, frustrarea acumulată de-a lungul timpului izbucnește în momente inoportune ori în fața unor personaje pe care bărbatul le întâlnește. Victor suferă în tăcere, este complexat, frustrat și nemulțumit de tot ceea ce îl înconjoară. Bărbatul se refugiază în fantezii nebunești și chiar are gânduri sinucigașe, care ajung sa îl domine bună bucată de vreme. Boala mamei sale este unul dintre acele momente care vor declanșa chinul autorului și un zbucium interior, care acum devine vizibil, fără precedent. Nu aflăm prea multe detalii despre trecutul personajului, nu știm care este motivul real al însingurării sale, dar știm că se îndreaptă, fără dar și poate, spre pierzanie. În rarele momente de luciditate, Victor se simte mizerabil, are regrete pentru gândurile negre pe care obișnuiește să le aibă și chiar se urăște. Personajul nostru duce o luptă cu sine, o luptă pe care, se pare, este pe cale să o piardă.

Aproape de final, Palahniuk aduce noi personaje și condimentează acțiunea cu câteva momente pline de suspans. Victor este cumva pierdut, prins la mijloc între real și fantastic, urmărind un țel pe care nu îl cunoaște și aspirând la libertatea absolută a spiritului și a minții. Va reuși eroul să câștige lupta cu propria-i minte? Se va elibera? Palahniuk reușește să evoce magistral povestea și să răspundă la toate întrebările publicului, să ofere un deznodământ și să lase cititorului convingerea că acesta era cel mai bun sfârșit în cazul bietului Victor.

Cartea se regăsește pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Polirom (2016), Polirom (2004).