Despre Constantin Argetoianu
Constantin Argetoianu Constantin Argetoianu (n. 3 martie /15 martie 1871 - d. 6 februarie 1955) a fost un politician roman, una dintre cele mai cunoscute personalitati ale Romaniei Mari interbelice, care a ocupat functia de prim-ministru intre 28 septembrie si 23 noiembrie 1939. Memoriile sale, Pentru cei de maine. Amintiri din vremea celor de ieri, s-au facut cunoscute pentru critica ascutita a mai multor figuri majore din politica romaneasca.
Nascut la Craiova ca fiu al generalului de armata Ioan Argetoianu, s-a instruit in Drept, Medicina si Litere la Universitatea din Paris, iar ulterior a intrat in serviciul diplomatic (1897). A fost un om exceptional de prosper (un remarcat jucator al Bursei si proprietar de terenuri in Breasta, judetul Dolj), iar schimbarea sa frecventa in aliantele politice a fost atribuita independentei sale financiare de catre unii dintre contemporanii sai. El a servit ca medic de lupta cu gradul de capitan in cel de-al doilea razboi balcanic, unde s-a confruntat cu o epidemie de holera.
Un francmason, Argetoianu a fost ales pentru prima data la Senat in 1914, ca reprezentant al Partidului Conservator, unde a oscilat intre disidentii conservatori ai lui Petre P. Carp si grupul disident al lui Take Ionescu.
A devenit pentru prima data ministru in anul 1918, in guvernul Alexandru Averescu, detinand portofoliul justitiei (29 ianuarie - 4 martie 1918). La 11 februarie 1918 a plecat la Buftea, unde a condus delegatia Romaniei la tratativele de pace cu Puterile Centrale. La scurt timp dupa inlocuirea guvernului, Alexandru Averescu a fondat Liga Poporului, numit mai tarziu Partidul Poporului. In al doilea guvern Averescu din 1920, Argetoianu a fost ministru al Finantelor si, mai tarziu, ministru de Interne. La 12 mai 1921 a luat o pozitie aspra impotriva Congresului socialistilor, scotandu-l in afara legii si arestand unii dintre membrii ssi, rezultand o serie de confruntari violente). In 1923, dupa ce Bratianu si-a asumat din nou puterea, a intrat in conflict cu Averescu si s-a proclamat lider al PP, fiind in cele din urma expulzat. Dupa ce Iorga a parasit PNL (Partidul National Liberal), Argetoianu a inceput sa fuzioneze cu acesta.
Intre 1931 - 1932 a fost responsabil de Afaceri Interne si Finante in timpul guvernului Iorga. Calitatea sa de ministru al Finantelor a fost contestata cand a propus o forma de lichidare in fata insolventei raspandite a exploatatiilor agricole mici in fata Marii Depresiuni; acest fapt a fost considerat incalcarea Constitutiei din 1923. In iunie 1932 a infiintat Uniuniea Agrara, care mai tarziu si-a schimbat numele in Partidul Agrar.
Un sustinator entuziast al monarhiei si Regelui Carol al II-lea, Argetoianu a fost, de asemenea, presedinte al Consiliului Superior Economic si premier pentru scurta vreme. In 1940 a participat la Consiliile de Coroana pronuntandu-se pentru acceptarea cedarilor teritoriale in speranta unei recuperari ulterioare. In luna noiembrie a aceluiasi an a scapat la limita de asasinare, iar in 1944 a parasit tara. In 1946 s-a intors in speranta ca se va implica din nou in viata politica. In schimb, regimul comunist l-a desproprietarit si a fost arestat. La 6 februarie 1955, Argetoianu a murit in inchisoarea de la Sighet.
Desi atat contemporanii, cat si istoricii i-au constestat prestatia literara, el este considerat unul dintre cei mai influenti politicieni ai perioadei interbelice. In prezent este cunoscut pentru scrierile sale memorialistice, care in timpul comunismului nu au fost accesibile publicului. Dupa 1989, Editurile Albatros, Humanitas si Machiavelli au publicat memoriile sale Pentru cei de maine. Amintiri din vremea celor de ieri.
Lucrari publicate: Contribution a l'etude des nevrites dans l'intoxication sulfo-carbonee (teza de doctorat, sub numele Const. Jean Argetoyano, 1896); Marea noastra proprietate si exproprierea (1913); Problema constitutionala (1923); Indrumari politice (1924); Nationalism si internationalism (1929); Pe urmele trecutului. O calatorie in Egipt (1938); Pentru cei de maine: amintiri din vremea celor de ieri (11 volume); Insemnari zilnice (10 volume).