Despre Constantin Bacalbasa
Unul dintre cei mai cunoscuti ziaristi ai vremii sale, dar si memorialist si om politic. Timp de mai bine de jumatate de secol a consemnat inceputul de drum al Romaniei moderne. S-a nascut la 21 august 1856 si a murit la 5 februarie 1935. A fost unul din cei treisprezece fii ai pitarului Costache Telescu (Bacalbasa), multi ani sef al politiei din Braila, si al Anetei Bobescu.
A fost privilegiat cu o educatie aleasa; a urmat studiile secundare la liceul Sfantul Sava din Bucuresti, iar apoi a studiat timp de doi ani la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, pe care a parasit-o pentru cariera de ziarist (1879). Si-a facut debutul ca ziarist in gazeta Curierul roman, in care a semnat o traducere sub pseudonimul Bacon (Pesimismul in fata socialismului, 1881). In acelasi an isi va incepe ucenicia gazetareasca la jurnalul Telegraful, o gazeta liberala (al lui I. C. Fundescu).
Membru al Partidului Conservator, in 1911 si 1912 a fost ales deputat, iar din 1919 a devenit presedintele Sindicatului Ziaristilor. A fost onorat cu inalte distinctii, precum cea de Comandor al Ordinului Sfantul Sava, Cavaler al Legiunii de onoare si Ofiter al Palmelor Academiei, in Franta.
Opera sa este indeosebi constituita din doua lucrari memorialistice: Capitala sub ocupatia dusmanului (1921) si Bucurestii de alta data (1927-1932). A cultivat proza si dramaturgia: Chestia carciumarilor (1908), Ravase de placinta (1908), Pardon (1899), ultima scrisa impreuna cu fratii sai Anton si Ion.
Conform afirmatiilor sale, memorialistul considera ca cel mai frumos stil literar este acela pe care toata lumea il intelege, de la omul cult pana la cel simplu, afirmand ca „acel scriitor care stie sa redea in chipul cel mai usor de inteles lucrul pe care il spune, acela este scriitorul cel mai mare". La 5 februarie 1935 Constantin Bacalbasa a incetat din viata la spitalul Coltea, ca urmare a unei operatii.
Opera: Pardon (1899); Chestia carciumarilor (1908); Ravase de placinta (1908); Capitala sub ocupatia dusmanului (1921); Bucurestii de alta data (1927-1932); 1001 feluri de mancari (1934); Dictatura gastronomica (1935); Peticul lui Berechet.