Comuna Cărăvan din judeţul Caraş-Severin - atunci sub ocupaţie austro-ungară - , în care s-a născut, pe 1 martie 1898, istoricul, profesorul şi omul politic Constantin Daicoviciu, îi poartă numele încă din anul morţii sale. A venit pe lume în familia învăţătorului Damaschin Daicoviciu. După ce a făcut clasele mici pe lângă biserica din satul natal, a primit o bursă din partea Episcopiei Caransebeşului şi a continuat şcoala la Lugoj şi în Caransebeş. După Primul Război Mondial a intrat la Facultatea de Limbi Clasice de la Universitatea din Cluj, primind o bursă din partea Mitropoliei Sibiului. S-a remarcat drept un student de excepţie şi, după licenţă, a devenit profesor în cadrul Universităţii din Cluj. Constantin Daicoviciu carti. În 1922 a obţinut doctoratul în Istorie antică şi Arheologie, devenind docent în 1932. Din 1925 până în 1927 a fost bursier al Şcolii Române de la Roma. Cercetarea îl pasionase încă din vremea studenţiei, intrând ca practicant la Institutul de Arheologie şi Numismatică al Universităţii. În 1928 este asistent la catedra de Istorie Antică, iar în 1938 este profesor la cea de Istorie veche a României. Constantin Daicoviciu se implică intens în cercetarea civilizaţiei dacice de pe teritoriul românesc, lucrând direct pe şantierele de la Sarmisegetuza, Veţel, Moigad, iniţiind săpături la Căpâlna, devenind şef de şantier la siturile arheologice din Munţii Orăştiei, scoţând la lumină cetăţile de la Blidaru, Grădiştea Muncelului, Piatra Roşie.

Pe plan politic, Constantin Daicoviciu a fost iniţial un opozant al regimului comunist. Formal, însă, a cooperat cu acesta, fiind apropiat al regimului Gheorghiu-Dej. A devenit deputat în Marea Adunare Naţională, membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi al Consiliului de Stat. Din 1955 a fost numit membru al Academiei Române. Dintre operele sale se remarcă: Monumente inedite în Dacia, Aşezările dacice din Munţii Orăştiei, Dacia liberă şi Dacia traiană, Romanitatea scitică de la Dunărea de Jos, Istoria României, Istoria Transilvaniei, cărora li se adaugă sute de studii. Fiul său, Hadrian, i-a urmat în preocupările pentru cercetarea trecutului nostru.