Codul General al Romaniei

Momentan acest titlu nu se află în stoc. Intră în pagina de produs, și alege să fii notificat prin email când reintră în stoc!

Alte titluri publicate de același autor:

Revista Pandectele Romane, nr. 3, 2004 Vezi detalii Revista Pandectele Romane, nr. 3, 2004 IN STOC Pret: 32,00 Lei

Constantin Hamangiu - Codul General al Romaniei
Constantin Hamangiu, născut la 8 ianuarie 1932, în București, a fost o personalitate cu o vocație călăuzitoare în cultura juridică românească. A intrat în magistratură în anul 1894, parcurgând rând pe rând treptele acesteia, ajungând în 1918 consilier la Curtea de Casație. În primăvara anului 1931 este numit ministru de justiție.
"În literatura juridică română, C. Hamangiu reprezintă un fenomen ştiinţific neegalat. Singularizarea sa este justificată nu numai prin volumul de muncă, pentru care calificativul de grandios nu este întru nimic exagerat, dar mai ales prin adoptarea unei modalităţi noi de creaţie, colaborarea, nu ca accident, ci ca sistem." - declara marele profesor I.L. Georgescu despre Constantin Hamangiu, la 90 de ani de la trecerea în neființă a marelui jurist român.
Hamangiu a fost în primul rând un neobosit promotor al cercetării juridice, și mai apoi scriitor. Se poate observa faptul ca acesta și-a desfășurat activitate în două perioade decisive ale sistemului nostru de drept, și anume: cea dinaintea primul război mondial, caracterizată prin eforturi de consolidare a reglementărilor României moderne, și perioada imediat următoare conflagrației mondiale, din al cărei cortegiu de noi probleme se detașa cu acuitate unificarea legislativă a Țării reîntregite.
În anul 1921, Hamagiu pune bazele revistei Pandectele Române, constituind un gest de curaj editorial și generozitate publicistică, structura și prezentarea grafică a acesteia fiind inspirate în principal de "Pandectes frangaises", expunând la acea vreme care sunt intențiile noii publicații: "Pandectele române apar, urmărind acelaşi scop ştiinţific, în dorinţa sinceră şi dezinteresată de a aduce o contribuţie mai mult, o sforţare şi o muncă în plus, în serviciul ştiinţei şi al culturii juridice, alături de cele alte reviste de drept mai vechi, sau mai de curând apărute. Deosebirea va fi numai în privinţa materialului juridic şi legislativ ce ele vor publica, în modul alegerii şi distribuirii materiei jurisprudenţiale ce se va adnota, în clasarea şi sistematizarea diferitelor soluţii de drept ce va reproduce, în fine, prin diviziunea şi aranjamentul nou precum şi prin tablele de materii alfabetice ce vor însoţi fiecare Caiet".
Îmbunătățirea actului de justiție reprezintă o altă importantă direcție vizată de eforturile marelui jurist român. Seria "Codul general al României", tipărită într-un format original, cartonat, de culoare roșu-maroniu, avea să se întipărească în mintea tuturor, devenind una dintre cele mai importante și populare tipărituri juridice. Reprezintă un instrument complex și util în informarea practicienilor asupra legislației, reglementările vechi și noi fiind publicate unitar și însoțite de adnotări menite a realiza corelarea diverselor dispoziții disparate. Această amplă lucrare, ce însumează 30 de volume, organizează întreaga legislație a României, din jumătatea secolelor XIX-XX. Primul vomun cuprinde toate codurile generale, iar volumele ulterioare actele normative din perioada 1856-1942. El cuprinde: „Codurile şi legile uzuale în vigoare, regulamentele, convenţiile comerciale şi de extrădare, decretele şi deciziunile cele mai importante, adnotate cu trimiterile la legile corespunzătoare şi înzestrat cu index alfabetic şi cronologic” (Editura Alcalay).
Cartea "Codul general al României" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în 23 de ediții, și anume: Alcalay (1900), Monitorul Oficial (1942), Imprimeria Centrala (1942), Alcalay (1903), Monitorul Oficial (1943), Monitorul Oficial (1941), Imprimeria Centrala (1940), Alcalay (1909), Alcalay (1907), Alcalay (1929), Monitorul Oficial (1935), Alcalay (1931), Monitorul Oficial (1939), Monitorul Oficial (1938), Alcalay (1932), Monitorul Oficial (1934), Alcalay (1911), Universala (1923), Universala (1922), Monitorul Oficial (1937), Alcalay (1913), Alcalay (1926) si Alcalay (1910).


sus