Istoria razboiului pentru intregirea Romaniei

Momentan acest titlu nu se află în stoc. Intră în pagina de produs, și alege să fii notificat prin email când reintră în stoc!

Alte titluri publicate de același autor:

Constantin Kiritescu - O viata, o lume, o epoca Vezi detalii Constantin Kiritescu - O viata, o lume, o epoca IN STOC Pret: 8,00 Lei
Constantin Kiritescu - Portrete Vezi detalii Constantin Kiritescu - Portrete IN STOC Pret: 7,00 Lei
Constantin Kiritescu - Palestrica Vezi detalii Constantin Kiritescu - Palestrica IN STOC Pret: 30,00 Lei

Constantin Kiritescu - Istoria razboiului pentru intregirea Romaniei
Lucrarea “Istoria războiului pentru întregirea României”, de Constantin Kirițescu a apărut în anul 1922, la editura Casei Școalelor, Tipografia „România Nouă”, din București, fiind o operă importantă, finalizată de acesta în anul 1921 și tipărită în două volume în anul 1922 și 1923.
Lucrarea vorbește despre prima mare conflagrație mondială, văzută din perspectiva armatei române, iar tot acest război, care la prima vedere, nu poate aduce nimic bun, a oferit pentru ideea de unitate a poporului român, un eveniment de o importanță istorică, asta datorită Marii Uniri din 1918.
Opera este creată pentru a marca punctele de reper care au dus la izbucnirea războiului, dar pune în evidență și detaliile legate de prezența armată de pe fronturile de luptă, despre cei care conduceau spre victorie batalioanele de luptă, sau despre strategiile gândite pentru a apăra glia strămoșească.
Printre alte edituri care au publicat lucrarea, putem aminti de editura Cartea Românească, 1925, în trei volume cartonate, editura Tipografia România Nouă, 1950, în trei volume cartonate sau editura Științifică și Enciclopedică, 1989, în două volume cartonate, cu supracopertă.
Constantin Kirițescu s-a născut la data de 3 septembrie 1876, în București, România, fiind un important om de știință, istoric, doctor în științele naturii, zoolog și publicist român, cel care a fost membru fondator al Academiei Române, dar și un însemnat dezvoltator al învățământului secundar românesc.
Acesta crește având înfiripate valențe istorice foarte bine puse la punct, însă este atras și de latura zoologică, fiind un marcant doctor în științele naturii, astfel că se ocupă de-a lungul timpului de cercetări herpetologice, vorbind despre fauna și despre reptilele și amfibienii prezenți în România.
Constantin Kirițescu, reușește să realizeze o sistematizare a speciilor de reptile din România, în anul 1903, acesta descoperind chiar o nouă specie de șarpe pe teritoriul României.
Cea mai de seamă operă a acestuia este finalizată în anul 1921, după un efort important, “Istoria războiului pentru întregirea României”, fiind opera cu care acesta se face cunoscut pe plan național, fiind unul dintre cei mai de seamă istorici ai secolului al XX-lea.
Printre cele mai de seamă opere semnate de autor, putem aminti de “Printre Apostoli”, 1929, “Făclii stinse...Portrete de dascăli”, 1938, “Școala română într-o răscruce de istorie”, 1943 sau “Portrete, oameni pe care i-am cunoscut”, 1985, volum publicat postmortem.
Lucrarea “Istoria războiului pentru întregirea României”, de Constantin Kirițescu reprezintă un amplă document ce dorește scoaterea în evidență a valorilor din timpul Primului Război Mondial, având în vedere detaliile legate de viziunile strategice întreprinse de importanți generali și mareșali ce au condus batalioanele în timpul Primului Război Mondial, precum și detaliile care au dus la izbucnirea acestui război, ori detalii legate de primele idei comune ce au la bază ideea de unitate teritorială între cele trei mari provincii istorice.
Constantin Kirițescu oferă o perspectivă reală în ceea ce privește începutul războiului, astfel că acesta face câteva precizări cu privire la forța armată deficitară cu care se confruntă armata română, aceasta fiind văzută ca o Cenușăreasă a Europei, fără putere, ori bani, însă nici politicul și divergențele politice din acea perioadă nu aduceau un lucru pozitiv în ceea ce privește delimitarea unui grup armat bine pus la punct.
Astfel că, ministrul de Război, în persoana premierului, Ion C. Brătianu, pune la punct un plan elaborat pentru creșterea combativității în timpul războiului, acest plan fiind ca o gură de aer pentru oamenii instruiții insuficient pentru un război atât de mare.
Poate cel mai important plan, în ceea ce privește ideea de întregire a neamului Românesc, îl reprezintă “Planul de campanie - Ipoteza Z”, un plan venit pentru a elibera teritorii ocupate de străini, acolo unde există cetățeni români, astfel că, Armata Română, pune la punct mai multe planuri prin care să se realizeze o ofensivă îndreptată împotriva teritoriului ocupat de Austro-Ungari , Transilvania fiind pământul demn de a fi eliberat și unit cu celelalte provincii istorice.
Această ofensivă, ce acaparează Campania din 1916, a adus o serie de operațiuni ce și-au atins obiectivul, însă acest țel, care a unificat România, nu a fost de la început recunoscut de marile puteri, doar eforturile viitoare ale Reginei Maria fiind cele care au unificat cele trei mari provincii istorice într-o singură țară, România.


sus