Scriitor din perioada pașoptistă, Costache Negruzzi va lăsa umanității o moștenire culturală remarcabilă. Cunoscut pentru nuvela „Alexandru Lăpușneanu”, Negruzzi se va dovedi și un bun jurnalist și cronicar. Cunoscător de latină și greacă, pornește într-o incursiune spre meleaguri străine, iar evenimentele și oamenii cunoscuți aici îl vor ajuta să își croiască o carieră strălucită.
Alături de Miron Costin avea să scrie cele mai însemnătate opere literare din literatura română, iar mai târziu va traduce exemplar scrierile lui Pușkin sau Proust.
Revoluția Pașoptistă îi aduce lui Negruzzi o serie de conflicte cu autoritățile, iar ca măsură de precauție acesta pleacă din țară o bună bucată de vreme. În tot acest timp, ține un jurnal în care relatează simplu incursiunile sale prin lume și învățăturile dobândite.
„Negru pe alb" este o colecție de nuvele scurte. Având structura unor scrisori către destinatari anonimi și fără a trata un subiect anume, epistolele lui Negruzzi vor apărea ca un fenomen nou pe piața de carte. Narate simplu, fără descriere sau personaje, aceste înșiruiri de evenimente vor impresiona cititorul. Limbajul lui Negruzzi este același, bazat pe o serie consistentă de arhaisme și regionalisme, greu de descifrat la prima vedere și impersonal. Temele abordate nu sunt clar exprimate, autorul trecând de la patriotism și clasă politică, la filosofie de viață și iubire.
Acest caiet semnat de Negruzzi ar putea fi un jurnal, însă prezența autorului la desfășurarea acțiunii este nesemnificativă. De fapt, nu vorbim despre o acțiune complexă și susținută, ci mai degrabă despre o serie de evenimente relatate succint în câteva scrisori. Autorul vorbește în scrisorile sale despre patriotism și problemele clasei politice ce guverna România. Deși destinatarul scrierilor sale este necunoscut, tocmai acest fapt reușește să surprindă și să intrige publicul. La Negruzzi istoria este reală, dură, prezentată fățiș, iar faptele sunt descrise fără menajamente. Multa vreme, în cercurile intelectualilor se va discuta despre maniera lui Negruzzi de a înfățișa realitatea vremurilor. Astfel, scriitorul își atrage o serie de dușmani din clasele superioare și chiar îi este interzisă participarea la câteva evenimente notabile.
Bazându-se pe amintirile personale, dar și pe cercetările în străinătate, Negruzzi introduce câteva aspecte controversate în epocă și chiar se arată fățiș împotriva conducerii vremurilor.
Criticat aspru pentru vederile sale liberale, Negruzzi nu dă importanță opozanților săi.
Apărută în 1857, „Negru pe alb" va dăinui peste timp, iar universitățile din întreaga țară o vor include în programa școlară obligatorie. La câțiva ani de la apariție, cartea va fi tradusă în limba franceză și va primi numeroase distincții și premii. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale operei, dintre care amintim: Tineretului (1953), Tipografiile Române Unite (1936), Minerva (1976), Biblioteca Școlarului (1969).