Constantin Negruzzi se naște în 1808 lângă Iași, într-o familie de paharnici. Om politic și scriitor, Negruzzi avea să fie influențat de Ion Heliade Rădulescu în operele de mai târziu. De asemenea, mare parte din cariera sa se dedica traducerilor literare, iar operele lui Hugo reprezintă ținta sa principală.
Învață greaca și ia lecții de limbă și literatură franceză de la scriitorul rus Pușkin. Călătorește mult atât în Europa, cât și înafara ei, iar experiențele din drumeții le folosește pentru scrierile de mai târziu. În perioada de început a carierei sale, traduce poezii ale marilor poeți francezi, dar nu îndrăznește să publice propriile versuri. Treptat, își găsește un loc de muncă sezonier, fiind copist la vistierie. Astfel își face intrarea în politică și devine, treptat, un funcționar important al României. Ocupă funcția de deputat la Iași, după care este numit director la departamentul de finanțe. Negruzzi se remarcă, într-adevăr, ca om politic, dar scrierile sale sunt demne de luat în seamă.
„Alexandru Lăpușneanu” avea să fie cea mai cunoscută și apreciată scriere a lui Negruzzi. Observăm, astfel, înclinația scriitorului de a aduce în prim plan evenimente istorice care au schimbat istoria României.
Operele sale în proză sunt împărțite în mai multe categorii, iar „Păcatele tinerețelor” avea să cucerească rapid publicul din întreaga țară. În 1857 apare prima parte a seriei, intitulată „Amintirile din junețe”. Mai târziu, Negruzzi introduce alte două părți, „Zoe" și „O alergare de cai".
„Păcatele tinerețelor” reprezintă o serie de nuvele scurte, cu caracter personal, care descriu viața din România comunistă. Cu personaje deosebite și o încărcătură emoțională deosebită, nuvelele lui Negruzzi sunt realiste, simple, pline de adevăr istoric. Personajele îi sunt colorate și angrenate într-o acțiune susținută, întregind intriga prin fapte și momente. Negruzzi este un patriot, își iubește țară și acest lucru este atent scos în evidență.
În fiecare nuvelă, Negruzzi are obiceiul de a integra un personaj cu experiență de viață, ajuns la maturitate, care să contrasteze cu unul tânăr, aflat la început de drum. La Negruzzi iubirea nu este o temă centrală, dar se regăsește pe alocuri, având rolul de a întregi tabloul final. Politica și viața omului în timpul unui regim opresiv sunt temele de interes ale autorului. Fiind vizibil influențat de Pușkin și Hugo, Negruzzi introduce câteva simboluri și metafore greu de descifrat.
În „Păcatele tinerețelor” scriitorul apelează la memorie pentru a readuce în atenția publicului câteva episoade îngropate sub ceața timpului trecut. Câteva referiri la Revoluția din 1821 și la abuzurile săvârșite în acea perioadă vor condimenta scrierea atât de apreciată. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale operei, dintre care amintim: Minerva (1977/1986), Editura pentru Literatură (1963), Hyperion (1991), Scrisul Românesc (1937).