Constantin Noica - Carte de intelepciune

Pe 12 iulie 1909 se naște Constantin Noica, în comuna teleormăneană Vitănești unde va sta până ce va termina școala generală. În 1924 se mută la București și se înscrie la liceul Spiru Haret unde îi va fi profesor de matematică Ion Barbu. În clasa a XI-a deja scria în revista Vlăstarul și după ce obține diploma de bacalaureat se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere. Teza de licență va fi despre Kant și în 1936 va fi deveni un capitol al cărții Concepte deschise. Trebuia să facă armata, așa că a mers la Sinaia însă nu a rămas acolo, a decis să devină bibliotecar și să deschisă publicația Criterion împreună cu alți intelectuali ai vremii. Când deja ajunsese la vârsta a doua a început studiile în domeniul matematicii dar nu a fost să fie, a rămas la gândurile sale și a început să scrie serios. Mathesis sau bucuriile simple  este prima sa carte ce va primii premii încă din prima săptămână. Îi plăcea să își exprime părerea sinceră și asta i-a adus numai necazuri fiindcă în 1947, împreună cu Eliade și Cioran, ajunge pe lista autorilor interziși. Pentru a fi sigur că familia sa nu pățește nimic divorțează de Wendy, cu care avea o căsnicie de peste 10 ani, și le spune să se întoarcă în Anglia. Rămas singur a trecut prin multe încercări, i se confiscă averea, este exilat la Câmpulung Muscel și trăiește ca un nimeni timp de mulți ani. Se hrănea din banii pe care îi făcea din pregătiri de matematică și limba engleză dar nici asta nu a durat mult. În 1958 este supus la 25 de ani de muncă silnică și va reuși să execute doar șase, ulterior urmând să se mute la București. Redevenise om, se împrietenise cu Nicolae Steinhardt și se stabilise lângă Sibiu pentru a scrie aproape de natură.

Printre cele mai importante lucrări se numără Jurnal filosofic, Povestiri despre om sau Rugați-vă pentru fratele Alexandru.

"Carte de înțelepciune" a apărut pentru prima dată în 1993 la editura Humanitas, ediție ce va fi urmată de cea din 2001 și cea din 2008 a aceleiași edituri.

Dacă nu sunteți obișnuiți cu stilul destul de greoi al autorului, atunci ați ajuns în locul potrivit. Este o carte ușor de citit, cu tot felul de povestioare ce vă vor transporta în lumea lui și vă vor spune cum era lumea atunci. Nimeni nu a ajuns filosof întâmplător, cu toții au avut idei revoluționare cu privire la societate și cultură și asta vom vedea și aici. De la povestea numărul 1 până la 582 veți întâlni expresii străine (explicate la final), gânduri în miezul nopții și completări aduse altor scriitori din domeniu. Am putea spune că este un rezumat al "Jurnalului de idei" scris cu câțiva ani în urmă, doar că inteligibil pentru orișicine.