Constantin Noica - Devenirea intru fiinta

Constantin Noica este, probabil, în primii 10 cei mai cunoscuți scriitori români ai tuturor timpurilor. Filosofia sa și gândirea critică sunt numai două argumente care stau la baza carierei impresionante pe care Noica o va avea la nivel național și, mai apoi, la nivel internațional. Cunoscut pentru scrieri filosofice mărețe, pentru numeroasele prelegeri istorice și pentru ideile inovative pe care le aduce în fața publicului, Noica reușește să cucerească publicul de peste tot. Membru post-mortem al Academiei Române, termină Facultatea de Filosofie din București și se implică activ în societatea românească a timpurilor sale. În perioada legionarilor intră într-un conflict de idei cu reprezentanții acestei grupări și lucrările îi sunt intens cenzurate.

„Devenirea întru ființă” este cea mai cunoscută operă semnată de Constantin Noica. O încercare asupra viitorului, asupra filosofiei timpurilor noi, dar și o reflectare asupra genezei noastre pe Pământ. Apărută pentru întâia oară în anul 1981, cartea șochează și impresionează deopotrivă, iar caracterul filosofic al operei încununează talentul scriitorului. Inspirându-se din Hegel și Schopenhauer, Noica aduce în atenția publicului o lucrare fastuoasă despre om și relația acestuia cu divinitatea. Deși nu s-a arătat niciodată ca fiind un credincios, Noica aduce un aer inovativ în literatura universală și reușește să se impună ca parte a elitei intelectuale. Lucrarea este structurată sub forma unui jurnal și cuprinde tot soiul de metafore și aforisme despre viață și moarte, despre regăsire și iertare. Religia reprezintă punctul de plecare al scrierii și capătă un aer sacru și greu de descifrat. Înțelegem că Noica merge pe calea spiritualității și, în mod indirect, atacă situația politică a vremurilor sale.

Lucrarea este un tablou deosebit al lumii în care îi este dat să trăiască, un simplu peisaj al sacralității, un elogiu adus regăsirii de sine. La puțin timp de la apariție, opera va fi cenzurată și ascunsă de publicul larg. Pe lângă apropierea de Dumnezeu, Noica tratează și ale chestiuni sensibile la vremea aceea și aduce în discuție alte chestiuni revoltătoare în epoca, precum utilizarea substanțelor interzise. Libertatea absolută este, din perspectiva eroului, un țel pe care orice individ ar trebui să îl urmeze. Tratatul va fi aspru criticat de către mai marii gânditori, iar idealismul lui Noica va fi intens contestat. Ființă lui Noica este liberă, nebună și într-o goană permanentă pentru regăsire și cunoaștere. Totuși, eliberarea mult visată are un preț prea scump, iar Noica vorbește despre trădare și dușmănie. Cartea se epuizează rapid după căderea comunismului, iar numele scriitorului începe să strălucească puternic între alte nume grele. Ulterior, cartea va fi tradusă în peste 30 de limbi străine și va servi drept sursă de inspirație pentru scriitorii aflați la început de drum. În anticariatul nostru, cartea poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Editura Științifică și Enciclopedică (1981), Humanitas (1998).