Constantin Noica - Jurnal filozofic
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
-20% Vezi detalii
Constantin Noica - Spiritul romanesc in cumpatul vremii
IN STOC
Pret: 
-30% Vezi detalii
C. Noica - Estetica si eseistica romaneasca in secolul al XX-lea. Comentarii literare si texte alese
IN STOC
Pret: 
Vezi detalii
Constantin Noica - Eminescu sau ganduri despre omul deplin al culturii romanesti
IN STOC
Pret: 
-20% Vezi detalii
Constantin Noica - Introducere la miracolul eminescian
IN STOC
Pret: 
Vezi detalii
Constantin Noica - Simple introduceri la bunatatea timpului nostru
IN STOC
Pret: 
Romanul “Jurnal filozofic” de Constantin Noica, a apărut în anul 1944, la editura Publicom, din București, fiind o operă în care autorul adună mai multe judecăți și raționamente în ceea ce privește viața și relațiile dintre el și societate, având un mesaj destul de simplu și concis, însă, oferind pe de altă parte și o analogie la o pildă biblică, anume cea a “fiului risipitor”, viața fiind din acest punct de vedere un balast surprins între un avânt spiritual și aventurier și unul al regresului sau mai degrabă a tristeții de a nu se avânta într-un spirit aventurier.
Singura editură care a publicat romanul este editura Humanitas, fiind publicate mai multe ediții ale operei, prima în anul 1990, din colecția Fi, în format broșat, din colecția Toph, 2002, în format broșat sau o altă ediție, în anul 2012, în format broșat.
Constantin Noica s-a născut la data de 12 iulie 1909, în Vitănești, județul Teleorman, fiind un însemnat filosof, scriitor, poet, publicist și eseist român, un adept al mișcării trăiristă în filosofia românească, curent inițiat de Nae Ionescu, în perioada interbelică.
Noica crește în localitatea natală, realizând studiile primare aici, pe cele gimnaziale, realizându-le la București între anii 1924 și 1928, în cadrul liceului “Spiru Haret”.
Se înscrie la “Facultatea de Filosofie și Litere”, din București, finalizând studiile în anul 1931, având ca lucrare de licență, “Problema lucrului în sine la Kant”.
Începe să publice chiar din timpul liceului, debutând în anul 1927 în revista “Vlăstarul”, cu mai multe eseuri, articole care vor apărea șapte ani mai târziu în cadrul operei sale de debut „Mathesis sau bucuriile simple”, 1934.
Printre cele mai importante opere semnate de filosoful român, putem aminti de “Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou”, 1940, “Pagini despre sufletul românesc”, 1944, “Devenirea întru ființă”, 1981 sau “Trei introduceri la devenirea întru ființă”, 1984.
Romanul “Jurnal filozofic” de Constantin Noica reprezintă un adevărat conglomerat despre societatea românească, din acest punct de vedere, Noica având, pe lângă școlile vechi de filosofie, greacă și germană, o altă înfluență oferită de alți doi mari filosofi români, în persoana lui Mircea Vulcănescu și a lui Emil Cioran, cei care susțineau că nu există un simț metafizic în societatea românească, fiind aici vorba doar despre natura umană simplă, fără spiritualitate rigori artistice, ori morale, susținând că : “Tot ce e acțiune, tot ce e ieșire din somn, e ilegitim; dar Dumnezeu e bun și ne dă restul. Noi punem păcatul, adică orgoliu, sete pământească, voluptate, curiozitate, întuneric. Dumnezeu pune restul.”
Pe altă parte, Noica se apropie de Cioran și prin faptul că împletește aceleași valențe potrivit cărora cultura reprezintă o adevărată încununare a existenței, creația artistică fiind aici un crez care cuprinde un întreg munte de moralitate și sacrificiu întru artă, o artă care îl acaparează pe Bach într-o finalitate bine conturată, acesta concluzionând că : “Bach nu poate sfârși. De aceea sunt finalurile lui atât de frumoase. Nu o repetiție, nu o concluzie bine punctată, ca la Mozart sau Beethoven.”
Opera nu este împărțită neapărat într-o anumită direcție, autorul având mai multe trimiteri către valorile din societate, în ideea de libertate, acaparând aici și ideea de religie, o religie pe care acesta o pune în balanță foarte atent, Dumnezeu fiind în centrul existenței filosofice, concluzionând că : “„Numai Dumnezeu știe pe Eu sunt; ca să nu mai aibă nevoie de ești, este, suntem…”, iar despre unul dintre apostoli, în speță, apostolul Pavel acesta afirmă : “Ce extraordinar scriitor apostolul Pavel. Încerc să mi-l închipui fără creștinism. Ar fi fost unul din „marii autori profani”.
Nu în ultimul rând, Noica ajunge să fie foarte subiectiv în operă atunci când se referă la femei, acesta având o concepție inedită vizavi de fericire, afirmând că „Ce are de dat un spirit feminin? O singură fericire, un singur extaz. Și toată tehnica feminității e de a pulveriza acea fericire în nenumărate fericiri, într-o succesiune și devenire de fericiri minore”.
Constantin Noica reprezintă pentru filosofia din România o figură care se diferențiază dintr-un anume punct de vedere de ceilalți filosofi români, acesta axându-se pe un dogmatism intelectual, fiind din acest punct de vedere un filosof cu un puternic impact în societate, tinerii filosofi având o moștenire vastă în scrierile filosofului de la Păltiniș.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro