Constantin Noica - Pagini despre sufletul romanesc

Constantin Noica se naște pe 12 iulie 1909 în Teleorman, însă la scurt timp se mută la București pentru a intra cu pași repezi pe băncile școlii. Îl are ca profesor de matematică pe Ion Barbu care îi dă un impuls enorm în operele sale. Cariera sa în literatură și filozofie începe în liceu când publică în revista școlii eseuri ce sunt omologate în 1934 în volumul ”Mathesis sau bucuriile simple”. Din cauza filosofiei sale este arestat timp de 25 ani la Jilava, dar execută numai 6, urmând să se mute la Păltiniș pentru finalizarea mai multor eseuri. Autorul moare pe 4 decembrie 1987 în București și lasă în urmă o colecție impresionantă de manuscrise pe care le va reedita Gabriel Liiceanu.

Opera filosofică ”Pagini despre sufletul românesc” a fost publicată pentru prima dată în 1944. Au urmat reeditările editurii Humanitas în 1991, 1992, 2008 și 2019.

Noica nu începe lucrarea sa în pași mărunți pentru a ne face să înțelegem ce este de fapt filosofia, ci mai degrabă ne aruncă în secolele trecute despre care spune că filosofia nu a existat, dar gândirea filosofică era prezentă la oamenii culturii. Avem două repere foarte importante în istoria României ce devin studii de caz: Neagoe Basarab cu învățăturile sale, în secolul al XVI-lea și Dimitrie Cantemir cu judecata sa, în secolul al XVIII-lea. Problema cu oricare filosof până în epoca modernă este că explică filosofia antichității și filosofia timpurie, însă la fiecare dintre ei rămâne o lacună de 1500 de ani. Ce se întâmplă în 15 secole și de ce niciun filosof român nici măcar nu le-a menționat? Biserica. Acesta condamna gânditorii și îi considera nebuni, urmând ca apoi să fie excluși din societate iar din această cauză nu mai puteau scrie, ori dacă scriau, manuscrisele lor erau arse. Învățătura creștină era ceea ce se numea filosofie cu zeci de secole în urmă, însă când a avut loc Marea Schismă în 1054, oamenii au început să își pună diverse întrebări legate de cunoaștere, religie, societate și evoluție care au marcat începutul unei noi ere: filosofia în adevăratul sens al cuvântului.

Noica consideră lucrările filosofice occidentale niște lucrări inutile pentru că nu spun adevărul. Totul a pornit de la o ruptură, cea de Dumnezeu, nu din continuitate. Această ruptură a venit ca o consecință a păcatului, pentru că atunci când s-a produs ruptura mai sus menționată, omul a uitat de fărădelegile trupești și sufletești și a început să facă tot ce îi era interzis înainte. Noica afirmă: ”Filosofia este cea mai reprezentativă pentru spiritualitatea românească” și de asemenea spune că un filosof nu poate fi un om ce aspiră doar la relaxare și odihnă. Filosoful trebuie să fie agitat, să își pună întrebări la care răspunsul este greu de găsit, să aibă conflicte interioare, pentru că dacă nu se întâmplă toate acestea, atunci nu va avea cum să îi fie acordată încredere.

A fost greu să ne păstrăm identitatea românească de-a lungul anilor ce au trecut însă cei învățați au reușit să ducă această misiune din moși strămoși și să o aducă astăzi în mâinile noastre. Misiunea noastră va fi să ducem mai departe ce a mai rămas.