Despre Constantin Radulescu Motru
Constantin Radulescu s-a născut la 2/15 februarie 1868, în Mehedinţi, comuna Butoieşti. Bunicul său era Eufrosin Potecă, teolog şi cărturar român, egumenul mănăstirii Gura Motrului. Părinţii săi au fost Radu Popescu şi Judita Butoi, mama murind la câteva zile după naşterea lui Constantin. Moşia din Butoieşti, rămasă moştenire de la mamă, a fost administrată de Ion Butoi bunicul matern, comis domnesc, aceste 300 de pogoane fiindu-i de mare folos material viitorului filosof pe parcursul vieţii. Tatăl se va recăsători cu Ecaterina Cernăianu, cu care va avea nouă copii. Studiile liceale le face în Craiova, iar la 17 ani se înscrie la Universitatea din București, la Drept şi la Filosofie şi Litere. În perioada studenţiei va fi remarcat de Titu Maiorescu, cu care va rămâne în legătură mult timp, însoţindu-l într-o călătorie în Austria, Germania, Elveţia în 1889, cu scopul de a vizita centrele universitare şi de a crea legături cu personalităţile importante. În 1888 îşi ia licenţa în Drept, iar în anul următor în Filosofie. Din 1890 până în 1893 Constantin Radulescu Motru locuieşte în Germania, lucrând alături de Wilhelm Wundt, psihologul care a înfiinţat primul laborator de psihologie experimentală, şi audiind cursuri de psihiatrie, fizică, matematică, chimie, fiziologie, filologie română. Se căsătoreşte cu o nemțoaică, însă, la întoarcerea în ţară, aceasta refuză să-l însoţească, iar cei doi vor divorţa.
Revenit pe teritoriul românesc, începe să publice în Convorbiri Literare. Îşi adaugă, din 1892, numele de Motru. Obţine titlul de doctor în filosofie şi este numit judecător în Bucureşti, apoi bibliotecar la Fundaţia Universitară Carol I, post pe care-l ocupă din 1894 până în 1898. Pe 27 mai 1897 devine Ministrul Instrucţiei Publice. Este şi conferenţiar la Universitatea Bucureşti la catedra de Istoria filosofiei antice şi la cea de estetică. În 1898 Constantin Radulescu Motru se căsătoreşte cu Ghisela Popescu, primind drepturile depline asupra moştenirii de la Butoieşti.
Înfiinţează publicaţia Noua Revistă Română, fiind directorul ei până în 1916. Din 1919 scoate revista Ideea europeană, timp de 9 ani. Din 1923 este membru al Academiei Române. Publică lucrări variate, interesante, în care analizează psiho-sociologic şi se preocupă intens de specificul culturii şi al spiritualităţii româneşti, dar și al altor popoare şi categorii sociale. Dintre textele lui Constantin Rădulescu Motru menţionăm: Timp şi destin, Sufletul neamului nostru, Românismul, Psihologia poporului român, Etnicul românesc, Elemente de metafizică, Personalismul energetic, Lecţii de logică, Problema minorităţilor în România şi rolul intelectualilor, Vocaţia - factor hotărâtor în cultura popoarelor, Cercetări experimentale asupra inteligenţei la români.