Filtre:
Edituri
 Larousse(21) Hachette(9) Hatier(4) Nelson(3) Editura de Stat pentru Literatura si Arta(3) Gallimard(2) Le Livre de Poche(2) Librairie Larousse(2) Librarie Larousse(2) Univers(2) IAC(1) Bordas(1) Leon Alcalay(1) Bibliotheque Lattes(1) Flammarion(1) Socec(1) Lutetia(1) Alcalay(1) Albatros(1) Prietenii Cartii(1) Radouga(1) Baudelaire(1) Librio(1) Tineretului(1) Paris(1)
Pret
  5 - 10 Lei (7)  10 - 20 Lei (4)
An aparitie
18982008
Limba
 Franceza(58) Romana(12) Italiana(1)
Coperti
 Brosate(50) Cartonate(18) Cartonate si supracoperta(3)
Colectii
 Classiques Larousse(11) Le Livre de Poche(2) Clasicii Literaturii Universale(2) Collection Nelson(1) Biblioteca pentru toti - editia veche(1) Texte Comentate(1) Biblioteca pentru toti(1) Biblioteca Scolarului(1)

Filtrează
Carti Corneille
Ordonează
Pagina: 123
Carti Corneille
Despre Corneille

Cunoscut si sub numele de “Marele Corneille” sau “Corneille cel Batran”, nascut la 6 iunie 16061 la Rouen si mort la 1 octombrie 16842 la Paris (parohia Saint-Roch), Corneile a fost un dramaturg si poet francez din secolul al XVII-lea. Supranumit „fondatorul tragediei franceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani. S-a distins de contemporanii sai printr-o opera bogata si moderna. Initial puternic inspirat de comedie, a trecut treptat la tragedie, intotdeauna cu talent, grandoare, libertate si generozitate.

S-a nascut intr-o familie normanda instarita, din clasa de mijloc. Bunicul, tatal si un unchi al sau au fost avocati; un alt unchi si un frate au slujit la biserica; fratele sau mai mic, Thomas, a devenit un poet cunoscut si un dramaturg popular. A fost educat la scoala iezuita din orasul sau natal, castigand si doua premii pentru compozitia de versuri in latina si a devenit licentiat in drept. Intre anii 1628 - 1650 a ocupat functia de consilier al regelui in cadrul biroului local al departamentului de cai navigabile si paduri.

Prima sa piesa, scrisa inainte de implinirea varstei de 20 de ani si care se pare ca s-a inspirat dintr-o experienta amoroasa personala, a fost o comedie eleganta si plina de spirit, Melite, jucata pentru prima data la Rouen in (1629). Urmatoarele piese au fost tragicomedia Clitandre (scrisa in 1630, jucata in 1631) si o serie de comedii, printre care La Veuve (jucata in 1632; Vaduva), La Galerie du palais (jucata in 1633; Coridorul palatului), La Suivante (jucata in 1634; Servitoarea), La Place royale (jucata in 1634) si L'Illusion comique (jucata in 1636). Anul 1634 i-a adus mai multa atentie lui Corneille. A fost ales sa scrie versuri pentru vizita cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a luat in seama pe Corneille si l-a inclus intr-un grup cunoscut sub numele de Les cinq auteurs (cei cinci autori).

Fiind prea restrictive cerintele cardinalului, dramaturgul a incercat sa inoveze in afara granitelor definite de Richelieu. Acest lucru a dus la conflicte intre acestia. In orice caz, contributia lui Corneille a fost remarcabila din punct de vedere artistic, iar dupa ce contractul sau initial s-a incheiat, Corneille a parasit Les Cinq Auteurs. In anii ce au urmat, Corneille a produs ceea ce este considerata cea mai buna piesa a sa. Le Cid, care se bazeaza pe piesa Mocedades del Cid (Guillem de Castro). Ambele piese se bazeaza pe legenda lui Rodrigo Díaz de Vivar (supranumit El Cid Campeador), o figura militara din Spania medievala.

Editia originala din 1637 a piesei a fost subintitulata tragicomedie, recunoscand ca aceasta sfideaza in mod intentionat distinctia clasica dintre tragedie si comedie. Chiar daca Le Cid a avut un succes enorm, piesa a fost subiectul unei polemici aprinse cu privire la normele practicii dramatice, cunoscuta sub numele de Querelle du Cid. Academia Franceza a cardinalului Richelieu a recunoscut succesul piesei, dar a stabilit ca aceasta era defectuoasa.

De altfel, pentru aceasta piesa au fost aduse acuzatii de imoralitate sub forma unei campanii de pamflete celebre. Aceste atacuri se bazau pe teoria clasica potrivit careia teatrul era un loc de instruire morala. Recomandarile Academiei cu privire la piesa sunt articulate in lucrarea lui Jean Chapelain, Sentiments de l'Academie francaise sur la tragi-comedie du Cid (1638). Chiar si proeminentul scriitor Georges de Scudery a criticat aspru piesa, in lucrarea sa Observations sur le Cid (1637).

Devenind prea mari controversele, Corneille a a decis sa se intoarca la Rouen. Cand una dintre piesele sale a fost recenzata nefavorabil, Corneille a avut tendinta de a se retrage din viata publica. Dupa o pauza de la teatru, Corneille a revenit in anul 1640. Querelle du Cid l-a determinat pe Corneille sa acorde o atentie sporita regulilor dramatice clasice. Acest lucru a fost evident in urmatoarele sale piese, care erau tragedii clasice: Horace (1640; dedicata lui Richelieu), Cinna (1643) si Polyeucte (1643). Corneille a raspuns, de asemenea, la criticile Academiei prin multiple revizuiri ale piesei Le Cid, pentru a o face mai apropiata de conventiile tragediei clasice.

In anul 1641, Corneille s-a casatorit cu Marie de Lamperiere, care i-a nascut avut sapte copii. Ultima piesa a lui Corneille a fost tragedia Surena (1674). Dupa aceasta, s-a retras pentru ultima oara de pe scena si a murit in casa lui din Paris (1684). Inmormantat in biserica St. Roch, mormantul sau a ramas fara monument pana in anul 1821.

Opera: Melite, ou les fausses lettres (1625); Clitandre (scrisa in 1630, jucata in 1631; La Veuve (1632); La Galerie du Palais (1633); La Suivante (1634); La Place royale (1634); L’Illusion comique (1636); Le Cid (1637); Horace (1640); Cinna ou la Clemence d'Auguste (1641); Rodogune (1644); Andromede (1650); Attila (1667); Polyeucte (1642); Le Menteur (1644); La Mort de Pompee (1643); Surena (1674).
Cărți populare scrise de Corneille: Cidul

sus