Cercetător în etnologie, autor și om de litere, este cunoscut pentru o serie de manuscrise, care mai de care mai interesante și mai controversate. Evocă cu ardoare viața la sat și copilăria trăită lângă Sighișoara. Fiecare frântură a vieții sale este sursă de inspirație pentru alți autori, care caută să revină la origini. Este pasionat de arta populară și folclor și aduce cu sine cercetări interesante pe care le efectuează în mai multe din muzeele patriei. O vreme, lucrează în Muzeul Brukenthal și cunoaște fel și fel de oameni interesanți, care îl vor influența pozitiv.
De-a lungul timpului, icoana pe sticlă s-a dezvoltat și a devenit o pictură recunoscută internațional. Acest gen al artei populare s-a remarcat mai ales în Transilvania, iar Irimie a fost interesat exclusiv de această formă a artei. Meșteșugul acesta a intrat în România prin Mânăstirea Necula, și a dăinuit vreme de mai multe decenii. Arta picturii pe sticlă datează însă din cele mai vechi timpuri, iar în Antichitate s-au descoperit schituri mănăstirești care adăposteau astfel de opere. De-a lungul secolelor, romanii și grecii au închinat icoane pe sticlă ca semn al recunoștinței lor față de lăcașurile de cult ale veacului. Ulterior, după seriile de cuceriri, astfel de obiecte au ajuns în posesia marilor imperii. La divizarea acestora, icoanele au luat calea străinătății și relicve ale acestora se regăsesc azi în state precum Egipt, Israel, Mecca. Pe teritoriul European, icoanele pe sticlă au apărut treptat în mai multe state din Europa răsăriteană, iar bisericile și-au împodobit pereții și s-au închinat la ele. E drept, revolutele armate asupra unor lăcașuri cunoscute, au dus la pierderea unor astfel de obiecte estimate la valori uriașe.
Istoria icoanelor l-a pasionat dintotdeauna pe autorul nostru, care caută dincolo de vremuri și reușește să ne inspire și să ne facă părtași la o lecție de istorie nemaipomenită. Cumva, el știe că istoria și religia s-au divizat pentru a face loc una ideilor celeilalte, dar mai știe și că acestea trebuie studiate și analizate împreună pentru a ajunge la concluzii veridice. În studiile sale, autorul ne vorbește cu înțelepciune și ne poartă departe, la origini, pentru a putea înțelege acest fenomen al picturii pe sticlă. El ne vorbește despre culori și tonuri, despre importanța figurilor evocate pe sticlă, despre oamenii importanți care au ales această formă de exprimare, dar mai ales despre ținutul transilvănean, care se mândrește cu această tradiție.
Cartea de față nu este doar o lecție de istorie și religie, este mai mult un jurnal deosebit, o mărturisire nemaipomenită, o pagină de viață, o pagină de cultură. Cartea a fost tradusă în 5 limbi de circulație internațională și va fi studiată în Universitățile de profil, dar și în mediile academice private. Autorul va deveni din ce în ce mai cunoscut și va participa la o serie de conferințe peste hotare. Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, puteți găsi cartea în mai multe ediții: Univers (1999), Meridiane (2000), Venus (2001).