Despre Cornelius Tacitus
Cornelius Tacitus, Publius Cornelius Tacitus, sau Gaius Cornelius Tacitus, (nascut la 56 d.Hr. - a murit in anul 120) a fost orator roman si functionar public, probabil cel mai mare istoric si unul dintre cei mai mari stilisti in proza care au scris in limba latina.
Tacitus s-a nascut probabil in nordul Italiei (Galia Cisalpina) sau, mai probabil, in Galia de sud (Gallia Narbonensis, sau in actualul sud-est a Frantei). Nu se cunosc date despre despre parintii sai. Desi Cornelius era numele unei familii romane nobile, nu exista nicio dovada ca ar fi descendent din aristocratia romana; familiile provinciale luau adesea numele guvernatorului care le daduse cetatenia romana. In orice caz, a crescut in circumstante confortabile, s-a bucurat de o educatie buna si a gasit calea deschisa unei cariere publice.
Tacitus a studiat retorica, ceea ce i-a a furnizat o educatie literara generala, inclusiv practicarea compozitiei in proza.
La inceputul anilor 20 s-a casatorit cu Julia Agricola, fiica lui Gnaeus Julius Agricola. In 81 si-a inceput cariera politica in calitate de chestor. A inaintat constant prin cursus honorum, obtinand aclamare ca avocat si orator; abilitatea sa de a vorbi in public a dat o ironie marcanta cognomenului sau Tacitus (tacut).
In urmatorii 4 ani, Tacitus a fost departe de Roma, intrucat fusese numit de Domitian pentru un post in administratia imperiala, fie la comanda unei legiuni, fie la guvernarea uneia dintre provinciile mai putin importante, dar nu se stie exact care a fost postul sau unde l-a tinut.
In 97, in timpul scurtei domnii a lui Nerva, Tacitus a ajuns in cele din urma la cea mai inalta magistratura traditionala, consulatia, care la aceasta data era un post ceremonial si o calificare necesara pentru majoritatea numirilor cu adevarat importante in slujba imparatului. In acelasi an, a atins inaltimea faimei sale de orator, cand a sustinut discursul funerar pentru celebrul soldat Verginius Rufus.
In anul urmator, el a scris si a publicat cele trei lucrari minore ale sale, dupa care a revenit la practicarea dreptului.
In anul 100, impreuna cu vechiul sau prieten Pliny cel Tanar, l-au urmarit cu succes pe Marius Priscus (proconsul al Africii) pentru coruptie.
Dupa o lunga absenta din politica, timp in care si-a scris cele doua lucrari majore, a detinut cea mai inalta guvernare civila, cea a provinciei romane din Asia, in Anatolia de Vest, in 112. Se crede ca a murit in jurul anului 117; nu se stie daca a a avut urmasi, desi imparatul Marcus Claudius Tacitus l-a pretins ca stramos.
Cele doua opere majore ale sale sunt o istorie continua a primului secol in Imperiul Roman, de la moartea lui Augustus pana la moartea lui Domitian; desi s-au pierdut parti din acestea, ceea ce ramane este un record nepretuit al epocii. Dupa acestea, Tacitus a produs prima sa mare lucrare, Istoriile, o relatare a Romei sub imparatii Flavieni (69-96), scrisa probabil in anii 105-109.
Annalele, publicate intre 115-117, reprezinta rezultatul investigarii epocii precedente, care cuprind in jur de 16 carti pastrandu-se doar cartile I-IV, XII-XV si parti din cartile V, VI, XI, XVI.
De asemenea, a scris trei lucrari minore pe diverse subiecte: Agricola, o biografie a socrului sau Gnaeus Julius Agricola, Germania, monografie pe meleagurile și triburile Germaniei barbare și Dialogul, un dialog despre arta retoricii.