Antologia “Pagini alese” de Costache Negruzzi, a apărut în anul 1958, la editura Tineretului, din colecția Biblioteca Școlarului, fiind o altă ediție a antologiei “Scrieri alese”, publicată în anul 1950.
Antologia cuprinde o mare parte din operele lui Costache Negruzzi, printre care “Amintiri din Junețe”, “Fragmente istorice”, “Păcatele tinerețelor” sau “Negru pe alb”, opere ce se plasează între anii 1849 și 1857, an în care acesta publică volumul “Păcatele tinerețelor”, volum în care apar mai multe opere din antologia “Pagini alese”.
Antologia prezintă mai multe povești și nuvele, pritre care și cele mai importante nuvele istorice ale autorului, iar în capitolul “Negru pe alb”, acesta vorbește cu mult haz despre mai multe scrisori, în număr de 38, din partea unui prieten.
Printre alte edituri care au publicat antologia, putem aminti de editura Albatros, din colecția Lyceum, 1982, în format broșat, editura Prietenii cărții, 1997, în format cartonat, editura Casa Editorială Muntenia, 2010, în format broșat sau editura Regis, 2014, în format broșat.
Constantin (Costache) Negruzzi s-a născut în anul 1808, în localitatea Trifeștii Vechi, localitate denumită astăzi Hermeziu, fiind un însemnat scriitor și om politic al epocii, personalitate plasată în curentul pașoptist. Crește într-o familie de lângă Prut, fiind fiul lui Dinu Negruț, un răzeș, care a ajuns boier și paharnic și al mamei sale, Sofia Hermeziu , fiică a unui logofăt din zonă, aceasta murind când acesta avea doar un an.
Acesta învață prima oară limba greacă, fiind instruit de către dascălii greci care trăiau în acea perioadă în zona Iașilor, pentru ca mai târziu, acesta să învețe limba română din cărțile lui Petru Maior.
Din cauza războiului, acesta pleacă împreună cu tatăl acestuia în Basarabia, acolo unde îl întâlnește pe celebrul poet Pușkin, care îi insuflă pasiunea pentru literatură, aici întâlnind și un emigrant francez, de la care învață limba franceză.
Prima sa operă apare chiar în acei ani, acesta având primele intenții literare în anul 1821, când scrie “Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822.”
Este cunoscut pentru faptul că a tradus foarte multe poezii și nuvele celebre franceze, dar și pentru faptul că a scris importante nuvele istorice, care îl fac astăzi cunoscut în literatură.
Printre cele mai importante opere semnate de Costache Negruzzi, putem aminti de “Zoe”, 1829, “O alergare de cai”, 1840, “Toderică, jucătorul de cărți”, 1844 sau “Muza de la Burdujeni”, 1850.
Antologia “Pagini alese” de Costache Negruzzi reprezintă o carte în care au fost strânse o mare parte din operele autorului, acestea fiind publicate în 1857, în volumul “Păcatele tinerețelor”, adevărate diversități literare, căci autorul alege să publice un amalgam de stiluri diferite care nu au un numitor comun, aceste lucruri fiind vizibile în urma criticilor pe care acesta le primește din partea literaților din acea vreme, opera având, din punctul de vedere a lui Vasile Alecsandri, o “Independență literară” aparte.
Costache Negruzzi realizează prin acest amestec de nuanțe mai multe încercări cu tentă memorialistică, asta datorită faptului că plasează în capitolul “Negru pe alb” mai multe scrisori, pe care le tratează cu un umor fascinant, pe alocuri, scrisori, pe care acesta le trimite unui prieten, fiind din acest punct de vedere catalogat ca fiind un adept al diletantismului, nefiind plasat într-o ramură anume de activitate sau neștiind cum să își plaseze temele către un anumit context relevant.
Pe de altă parte, acesta iese în evidență în latura istorică, dar și în cea a poveștilor moralizatoare, deoarece acesta oferă cititorului într-un stil spumos povești fascinante, cum este cazul lui “Toderică”, poveste în care acesta pune bazele literaturii moralizatoare, cea pe care Ioan Slavici sau Caragiale o duc mai departe, punând în prim plan un caracter fascinant, care este descris ca fiind : “(…) un tânăr boierinaş cu numele Toderică, frumos şi bun la inimă, dar desfrânat cât se poate, pentru că-i era dragi cărţile, vinul şi femeile. Nu se spoveduise de când era şi se ducea la biserică numai ca să vadă pe cele frumuşele.”
Poate cele mai importante opere sunt nuvelele istorice care se desprind din cronicile din secolul al XVI-lea, scrise de Grigore Ureche, Alexandru Lăpușneanu, fiind personajul care a rămas în percepția tuturor ca fiind un domnitor plasat în clasicismul literaturii noastre, reliefând un caracter aprig și dur, unul dintre cei mai malefici domnitori din istorie, în percepția lui Costache Negruzzi.