Curzio Malaparte - Pielea

Ziarist cunoscut la nivel internațional, Curzio Malaparte avea să câștige faima mondială cu câteva romane interesante. Se naște la Roma și urmează studii temeinice în domeniul diplomatic, pe care le abandonează însă în favoarea literaturii și artelor frumoase. Aderă la Partidul Național Fascist, dar nu rezonează multă vreme cu crezul lui Mussolini și ajunge un opozant al regimului. Atacă serios abuzurile liderului fascist și chiar publică articole despre atrocitățile care se petrec într-o Italie dominată de tirani.

Colaborează cu câteva gazete locale și este un informator serios pentru ziarul La Stampa, a cărui conducere o va deține mai târziu. Totuși, nu se îndepărtează total de regimul autocrat din Italia și publică fel și fel de atacuri la adresa acestuia, iar acțiunile sale îl vor costa scump. Este exilat în insula Lipari, iar scrierile îi sunt interzise. Exilul inițial ar fi fost de 7 ani, numai că relațiile strânse ale lui Malaparte cu guvernul statului italian îi vor facilita eliberarea. Bună bucată de vreme, va servi drept propagandist, iar criticii îl vor ataca pentru fățărnicia sa și pentru ideile aparent revoluționare. În esență, scriitorul a fost protejat de marii dictatori întreaga viață, iar târziu, în anii bătrâneții, își va îndeplini toate țelurile, printre care convertirea la catolicism și aderarea la Partidul Comunist.

„Pielea” este romanul cel mai cunoscut pe care Malaparte avea să îl semneze. Ecranizat cu succes în anii de glorie ai Hollywood-ului, romanul vorbește despre război, despre neputință și disperare, despre frică și regăsire, despre mizerie și sărăcie. Roma asediată, Florența înălțătoare, cu ale sale palate în stil aristocrat, în care cinează tiranii îmbogățiți peste noapte, acestea sunt contrastele pe care se axează autorul, iar cititorul va fi purtat într-o călătorie nemaipomenită.

Fără teama de a greși, putem afirma că italianul este un vizionar autentic, un nebun visător, cu fel și fel de închipuiri, un artist neînțeles, care pictează lumea cu un talent răvășitor. Imagine unei societăți dominate de frică ne va bântui până la ultimele pagini, iar scriitorul are o forță de evocare nemaipomenită. Malaparte nu ne vorbește numai despre fascism, ci și despre nazismul lui Hitler, despre chinurile evreilor în lagărele morții, despre goana nebună a liderilor lumii pentru putere, pentru stăpânire supremă, pentru dominație absolută. Dincolo de aceste imagini dezolante, apare simbolul credinței, iar figura lui Hristos domină cartea cu putere. Ce poate face credința în asemenea momente? Cum ar fi putut salva divinitatea omenirea într-un moment în care răutatea omului depășește limitele? Malaparte tratează interesant toate aceste și are răspunsuri bine argumentate la orice întrebare.

Lucrarea este asemenea unei picturi celebre, care evocă nemaipomenit o epocă decăzută, desfrânată, dominată de un război crunt în numele unei dominații închipuite. Pe site-ul  nostru, careta poate fi găsită în mai multe ediții, dintre care amintim următoarele: Univers (2007), Univers (2000).