Czeslaw Milosz - Gandirea captiva

Csezlaw Milosz a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1980 datorită realității clare pe care a prezentat-o de-a lungul carierei sale. Timp de șase ani, mai exact în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, s-a ocupat de cultura Poloniei însă a dezertat pentru că regimul în care trăia nu era pe placul său. Imediat după a scris cartea despre care vom vorbi mai jos și aceasta a fost doar începutul unei gândiri anti staliniste și fasciste.

Printre operele sale se numără și Podul de catifea, Valea Issei și Autoportretul unui îndārătnic, așa că dacă vreți să intrați în lumea cucerită de Stalin ați ajuns în locul potrivit.

Cartea "Gândirea captivă" a apărut pentru prima la editura poloneză Institut Literarcki în anul 1953. În limba română apare la editura Humanitas în 1996, 2008 și 2016.

Milosz nu era un scriitor politic și cu toate acestea comuniștii credeau că este o carte împotriva lor. Autorii l-au considerat o bază pentru gândirea din acele vremuri și au spus despre el că a făcut un studiu devastator al vieții.

Autorul, crescut în Polonia Leninistă și-a imaginat țara ca fiind cucerită de Imperiul Mongol. Nimeni nu aprecia ideile occidentale, și mai presus liderii din Europa Centrală, poate de aceea nici nu existau cărți care să le exprima cultura și ideile cu mult mai bune față de ce trăiau ei. Unii artiști din Polonia ajunseseră să colaboreze cu regimul doar pentru a avea niște drepturi în plus, ceea ce a fost și cazul poetului Jerzy Andrzejewski. Nu după multă vreme ajunsese un lider în literatură însă după revolta din Polonia s-a simțit cu musca pe căciulă și a recunoscut că a fost mult prea egoist. Facem cunoștință și cu Borowski, autorul cu poezii nihiliste ce a fost arestat de Gestapo și în cele din urmă dus la Auschwitz. Acolo încetca să ajute evreii să scape insa era o misiune mult prea grea pentru un condamnat la foamete și moarte. După terminarea războiului a ajuns acasă însă mintea sa nu se putea obișnui cu realitatea normală în care avea să trăiască până la finalul vieții. Nu a făcut față așa că a decis să o termine singur pentru că începuse să fie considerat un propagandist. In ultimul capitol autorul analizează viața balcanică ce este așa de diferită față de oricare alta încât ai putea spune că locuitorii sunt de pe altă planetă.