Despre D. D. Patrascanu
S-a nascut la 9 octombrie 1872 si a decedat la 4 noiembrie 1937. A fost cel mai bine cunoscut autor de manuale de istorie in perioada interbelica.
Dumitru D. Patrascanu, profesor, om de litere si prozator, s-a remarcat si in politica, in calitate de membru al Partidului Conservator, pe care l-a reprezentat ca debutant in Parlamentul Romaniei, la inceputul secolului al XX-lea.
Tatal sau a fost fermierul Dimitrie Patrascanu, iar mama sa, Maria. S-a nascut in Tomesti, judetul Iasi, si a urmat scoala primara in satul natal si la Iasi. A urmat Colegiul National. In 1893 a intrat in facultatea de literatura si filozofie a Universitatii din Iasi, precum si in Scoala Normala Superioara.
Dupa absolvire, a predat istorie la Focsani, Bacau si Bucuresti. A scris numeroase manuale, scop caruia s-a dedicat in intregime in ultimii sai ani. Membru al Partidului National Liberal, a fost ales in Adunarea Deputatilor de mai multe ori.
A debutat publicistic cu un articol in gazeta Crainicul, din Bacau. El a facut parte din cercul care inconjura Viata Romaneasca, la care a inceput sa contribuie in iunie 1906, cu un articol despre basme populare. Codirector al editurii si librariei Viata Romaneasca, a jucat un rol cheie in relansarea revistei in 1920, dupa Primul Razboi Mondial. A scris si pentru Luceafarul, Flacara, Lumina si Adevarul literar si artistic.
Proza sa umoristica se invarte in mare parte in jurul comediei situationale, cu efecte de tip bufon. Timothei mucenicul i-a adus premiul Academiei Romane.
Opera: Schite si amintiri, 1909; Ce cere publicul de la un deputat si alte schite, 1912; Timothei mucenicul, 1913; Candidat fara noroc si alte povestiri folositoare, 1916; Inzapaditi!, 1916; Domnul Nae - Scene din vremea ocupatiei, 1921; Decoratia lui Vartolomei, 1924; Un pranz de gala, 1928.