D. R. Popescu - Vara oltenilor

Cu o carieră prolifică în literatură și numeroase premii oferite de Uniunea Scriitorilor dar și un premiul al Academiei Române și unul pentru cel mai bun scenariu, Dumitru Radu Popescu a reușit să adopte un stil unic în operele sale. S-a născut în comuna bihoreană Paușa pe 19 august 1935 în familia lui Traian și a Mariei, ambii învățători, și poate că ei au fost cei ce l-au îndrumat să pătrundă în această lume. A început facultatea de medicină la Cluj dar numai după trei ani a renunțat și s-a mutat pe secția de filologie unde a obținut și licența. În această perioadă are loc și debutul literar în domeniul liricii, iar la câțiva ani distanță apare prima sa nuvelă în revista Steaua. În 1959 apare în sfârșit și primul roman, Zilele săptămânii, și în următorii ani își va face de cap cu diverse culegeri de nuvele și schițe cum ar fi Fata de la miazăzi, Dor sau Umbrela de soare. La un an distanță va avea loc și debutul în lumea dramatică, nu degeaba vă spuneam că a fost un scriitor prolific, cu piesa de teatru Mama. În 1964, după ce a reușit să uimească in diverse moduri, dă o șansă și cărții numite Vara oltenilor ce a apărut la editura Tineretului și s-a reeditat în 1967 dar și la Albatros în 1973. A fost un roman a abandonat pentru că inițial voia să scoată și al doilea volum însă văzând că cititorii nu îndrăgesc prea mult noua operă, a decis să o lase în voia sorții. Proza satului era adusă la zi, dar oricum în acea vreme era și la modă acest subiect. El a decis să aleagă o parte a țării pe care să o descrie după proprii ochi. Pe lângă toată normalitatea prezentă în tradiționalism, Popescu a decis să introducă și câteva personaje cu puteri spectaculoase cum ar fi o zeitate, un ochi observator sau o explozie de flori. O satiră socială cu giumbușlucuri care mai de care ce nu a reușit însă să se păstreze pe axa temporală fiindcă nimeni a a mai editat-o de la sfârșitul perioadei comuniste. Apropo de asta, mulți l-au criticat pe Dumitru Radu Popescu pentru că a fost un membru al partidului însă nu a făcut-o pentru că era un adept al ideologiei, ci pentru că asta îl ajuta în a publica cât mai mult. Printre funcțiile sale s-au numărat și cea de editor al revistelor Tribuna și Contemporanul și director general al editurii Academiei Române.

În ultimii ani ai vieții, lovit de boală, a încetat din a mai scrie și de asemenea din viață pe 2 ianuarie 2023.