Damian Stanoiu - Camere mobilate

Damian Stănoiu, născut la 3 aprilie 1893, în comuna Dibtotinet (Olt), a fost un prozator prolific, călugăr și preot paroh, traducător, bucurându-se de un mare succes în perioada interbelică, fiind renumit pentru povestirile și nuvelele inspirate de viața monahală, scrise cu umor și sensibilitate. După ce termină cele cinci clase primare, perioadă în care descoperă cărțile scrise de Jules Verne, Defoe, Gorki, Tolstoi și Cervantes, în biblioteca învățătorului din sat, renunță la studii, întreținându-se singur din slujbe precum telefonist, cântăreț în corul bisericii, secretar la primărie.

Din 1917, scrierile sale apar în mai multe reviste bisericești, unde publică versuri, însemnări, bucăți de proză. Este apreciat de superiori, fiind încurajat să scrie chiar și de fețele bisericești.

Debutează în anul 1927 cu nuvela "În căutarea unei parohii", publicată în primele două numere ale revistei "Viața Românească", unde va rămâne un colaborator fidel. Acesta este începutul succesului pentru Stănoiu, primul volum de proză scurtă din viața călugărească, "Călugări și ispite", fiind tipărit în anul 1928 de editura Cartea Românească. Printre alte cărți publicate de acesta se numără: "Ucenicii sfântului Antonie" (1933), "Camere mobilate" (1933), "Parada norocului" (1934), "Oameni cu sticleți" (1935), "Voiaj de plăcere" (1940), "Dâmbovița, apă dulce" (1941).

Cartea "Camere mobilate", publicată în anul 1933, este împărțită în 15 capitole scurte, și anume: "Oameni mofturoși", "Dai chiria înainte? O casă cu noroc. Un unchi sosit la vreme", "Îmi plac proprietăresele grase", "Pensiune excelentă", "Doi șutari", "Ai galoși? O cucoană care vorbește mult. Părinți naivi. Camera elegantă", "Doamna vrea plutonier. Cumnatele. Domnișoara Nina. Un amant prost...", "Gânduri de primăvară", "Actori. Un ofițer și o ordonanță. Studentele excluse", "O soție cinstită care vrea Cadouri, un bărbat prost și o fată precoce", "O văduvă în pană. Bomboanele coanii Tinchii", "O servitoare sinceră. O elevă si mai sinceră...", "Un proprietar plictisitor. O slujnică sentimentală", "Madam Flesch", "O fată de măritat. O codoșă și un escroc sentimental".

Cartea începe în momentul în care Liță Soare, chiriaș în casa "proprietăresei" Tinca o anunță că se mută, acesta locuind la ea de patruzeci și trei de zile, "plătea una mie trei sute de lei pe lună pentru casă, o sută de lei pentru becul electric și cincizeci pentru spălatul rufelor de pat". Nu avusese nicio nemulțumire, camera era doar puțin igrasioasă, dar doar aproape de ușă, departe de pat. În schimb, soba nouă, de teracotă, era călduroasă și economicoasă, patul avea somieră puțin uzată, dar nu-i simțea tăriile pentru că salteaua de lână era nouă sau înnoită și destul de groasă. Cucoana Tinca păru destul de deranjată de decizie: "Auzi că dumnealui se mută! Ducă-se, că m-am săturat de slugărie! De chiriași nu mă vaiet eu. Casă de închiriat am. Cum oi lipi biletul - gata! În două zile am și închiriat. Să mai găsească slugă ca mine! Ehe! Crede dumnealui că pe toate le cheamă Tinca? Să aibă grijă de jurnal, să i-l aducă de la poartă. Să aibă grijă de cornuri să fie prăjite și moi - de, cine-o fi mai pomenit să fie și prăjit și moale". Însă, Tinca știa că pe un chiriaș cu luna, fără contract și fără bagaje, nu-l poți ține decât făcându-i viața cât mai lesnicioasă. Aceasta avea grijă să îi încălzească soba la timp. Îi pregătea ceaiul, însă nu degeaba, aceștia ajunseseră la o înțelegere: "îți dau 1300 de lei, a grăit Liță Soare, cu condiția - să-mi prepari ceaiul în fiecare dimineață".

Cartea "Camere mobilate" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Adeverul (1932), Star Trafic (1990), Cultura Romaneasca (1932), Adeverul (1930), Marc (1991) și Cugetarea (1932).