Despre Dan Desliu
Pe 31 august 1927, la Bucuresti, s-a nascut actorul si poetul roman Dan Desliu. Parintii sai au fost Elena (nascuta Sandulescu) si Stefan Desliu, contabil la Compania Bulandra, ulterior administrator al Teatrului Muncitoresc.
A inceput studiile secundare la Liceul Matei Basarab (Bucuresti), pe care le-a continuat la Scoala de Aeronautica (Medias) si la Liceul de Constructii (Bucuresti). La imboldul lui Victor Ion Popa a urmat Conservatorul de Arta Dramatica (clasa Mariei Filotti) din Bucuresti, iar intre 1946 si 1948 era actor la Petrosani si Bucuresti.
A interpretat roluri in piese precum: Ion al Vadaniei (N. Kiritescu), Vasile Ivanovici (E. Permeac), Pe sub castanii din Praga (Constantin Simonov) si in spectacole pentru copii: Casuta din campie (S. Marsak), Ariciul si iepurasul (Stepanski), ambele traduse de cuplul Dan Desliu si Irina Desliu (sotia sa, nascuta Loewendal).
Dupa mutarea trupei la Galati s-a retras din teatru si s-a dedicat scrisului. Dupa debutul sau editorial (1949), cu volumul Goarnele inimii, au aparut: poemul Lazar de la Rusca (1949), placheta de versuri Soarele inimii (1949), poemul (Minerii din Maramures (1951), Cuvant despre sergentul Belate Alexandru (1956), doua volume de poezii, Ceva mai greu (1958) si Cercuri de copac (1962).
Din anul 1948 s-a pus fara ezitare in slujba regimului comunist, devenind unul dintre rapsozii lui cei mai infocati si mai recompensati (laureat al Premiului de stat in anii 1949, 1950 si 1951 si distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor in 1974 si 1978). Odata cu unele deschideri, care incep sa mijeasca in viata literara, mai ales in poezie, noii critici “ii intorc spatele” creatiei poetului de pana atunci acuzandu-l de conformism in tot ce a creat.
In anii 1980 insa, atitudinea sa fata de regimul comunist s-a schimbat radical dupa ce si-a luat dreptul de a-si revizui constiinta moral-poetica si de a prefera nesubordonarea. In anul 1980 a demisionat din PCR (Partidul Comunist Roman), dupa treizeci si cinci de ani in sanul taberei. In ultimii doi ani a devenit disident declarat, strecurand texte impotriva lui Ceausescu si acuzandu-l ca se comporta de parca ar fi „proprietarul Romaniei”. Ca urmare, Securitatea incepe sa-l persecute si sa-l agreseze.
O alta arie a activitatii sale creative a fost sportul; autorul a mai scris reportaje, articole si eseuri pe aceasta tema. A facut o incercare si in teatru (o farsa poetica), fara insa a persevera. La 4 septembrie 1992 Dan Desliu a murit in circumstante care au socat lumea literara: a fost gasit inecat in largul marii, langa Neptun. Si asta in ciuda faptului ca era cunoscut ca un excelent inotator. Cu o evolutie dintre cele mai spectaculoase ca poet, istoria literara il retine si ca pe un caz dramatic de constiinta.
Opera: Goarnele inimii (1949), Cantec pentru Legea cea Mare (1949), Lazar de la Rusca (1949); Poezii. Cantec pentru slava lui Gheorghi Dimitrov (1949); In numele vietii (1950); Minerii din Maramures (1951); Versuri alese (1953); Cuvant despre sergentul Belate Alexandru (1956); Cantec de ruina (1957); Ceva mai greu (1958); Lazar de la Rusca. Minerii din Maramures (1959); Pe viata si pe moarte. Despre otel (1961); Cercuri de copac (1962), Minunile de fiecare zi (1964); In poarta, Voinescu! (1968); Drumul spre Dikson (1969); Luminile arenei (1969); Regele X (1969); Din tara lui Nu-ma-uita (1970); Visul si veghea (1972); Sangele voinicului (1973); Cetatea de pe aer (1974); Premiera se amana (1977); Un haiduc pe bicicleta sau Contra timp si spatiu cu Marin Niculescu (1978).