Dan Lungu - Fetita care se juca de-a Dumnezeu

Probabil ați auzit numele de Dan Lungu de pe coperta altor cărți, cum ar fi "Sunt o babă comunistă" sau "Raiul găinilor" dar nu v-a interesat prea tare. Ei bine el este un autor contemporan nouă ce a reușit să obțină numeroase premii și critici pozitive datorită stilului său sincer și pe alocuri hilar. A studiat filosofia și în Iași dar și în Sorbona și a fost profesor pentru multă vreme, dar cel mai mult a iubit literatura. El scria încă din adolescență dar primul volum l-a publicat abia în 1996 și a fost de poezii. Mulți critici l-au remarcat și susținut să continue și să încerce să scrie și proză și iată că au avut dreptate.

Romanul "Fetița care se juca de-a Dumnezeu" a fost publicat pentru prima dată de editura Polirom în anul 2014, ediție ce o găsiți pe site-ul nostru alături de cea din 2018.

Dacă vrei să treci printr-un carusel de emoții, atunci ai ales cartea potrivită. Rădița, fata ce este personajul aferent titlului, este clasa a II-a și locuiește împreună cu sora sa, Mălina, în apartamentul bunicilor pentru că al lor este închiriat pentru a mai aduce un venit. Mama lor, Letiția, este plecată în Italia să aibă grijă de un bătrân pentru a le oferi fetițelor o viață mai bună, dar asta se va întâmpla de abia când se întoarce acasă. Plecarea aceasta s-a întâmplat într-un moment care pe Rădița a marcat-o și i-a rămas în suflet pentru fiecare zi. Era fericită că luase nota maximă la caligrafie și s-a prefăcut bolnavă pentru a ajunge acasă mai repede să-i spună mamei. Când a ajuns, Letiția își pregătea bagajele să stea câteva luni în Italia, iar în acel moment universul fetiței s-a destrămat. Nu avea cum să înțeleagă la vârsta ei tot ceea ce se întâmplă, ea credea că mama o va părăsi pentru un alt copil, așa că inocența sa s-a dus pe apa sâmbetei. Nu trece mult până vede în jurul ei că toți copiii sunt împărțiți, italieni, spanioli și cei fără țară, și văzând că mai există oameni ca ea s-a mai domolit. Era tare inventivă, aflând că Dumnezeu avea grijă de orice ființă de pe Pământ, decide să fie și ea Dumnezeu pe strada ei așa că se urcă pe bloc și da porunci oamenilor. Începuse să strângă fiecare monedă pe care o găsea cu speranța că într-o zi va avea destui sa ajungă la mama sa în Italia, să urmărească oamenii ce nu au niciodată pauză și să se întrebe când se va face și ea mare.

De cealaltă parte este Letiția care descrie cum e viața sa în străinătate. Are grijă de Nona, o bătrână invalidă ce o înțelegea și era tare inteligentă. Îi era teamă că familia lăsată în țară se va destrăma, și nu a durat mult până ce asta s-a întâmplat. Cele două fete nu vorbeau una cu cealaltă, soțul se mutase singur iar bunicii erau îngrijorați pentru toată lumea.