Despre Dan Puric
Actor, regizor de film si teatru, precum si esesist, Dan Puric a vazut lumina zilei la 12 februarie 1959, in Buzau. Desi s-a nascut in Buzau, el a copilarit la Nehoiu. A facut liceul Nicolae Tonitza din Bucuresti.
Cu toate ca avea talent la desen, el voia sa faca teatru. Perseverent in scopul sau, dupa ce a picat prima oara la Academia de Teatru si Film, a incercat din nou intr-un an. Insa acest esec l-a trimis in armata, unde si-a petrecut 18 luni din viata. Aceasta perioada, dupa cum insusi actorul a afirmat, l-a marcat intr-un mod negativ. Intors din militarie, a reusit sa intre la Teatru, in clasa lui Dem Radulescu.
EL a fost casatorit cu actrita Carmen Ungureanu, care i-a daruit un fiu, pe Octavian. Inaintea acestuia l-au mai avut pe Alexandru, care a murit la zece luni din cauza unei encefalite. Acest eveniment marcant, in mod paradoxal, l-a apropiat mai mult de Dumnezeu. Dupa divortul de Carmen Ungureanu, Puric s-a aventurat intr-o idila cu Ileana Olteanu, o actrita mai tanara decat Puric cu cincisprezece ani, impreuna cu care a infiat doi copii. Insa nici aceasta relatie nu a avut sorti de izbanda; actorul a inceput o alta relatie cu o alta actrita: Alexandra Neacsu, de data aceasta mai tanara decat el cu 30 de ani.
In 1985 si-a obtinut licenta si a fost repartizat la Teatrul Mihai Eminescu din Botosani. Acolo a ramas pana in 1988, cand s-a mutat in Bucuresti, la Teatrul National I. L. Caragiale, unde are spectacole si astazi.
Pe parcursul carierei sale a interpretat roluri principale in piese de Aristofan, Shakespeare, Goldoni, Chase, Harwood, Marivaux, Gogol, Caragiale, Eminescu, Blaga si altii. A mai jucat in filme pentru televiziunea publica din Lausanne, Elvetia, iar spectacolele sale de pantomima au incantat publicul atat in tara, cat si in strainatate, fiind transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt si RTL Luxemburg.
Din 2001 este societar al Teatrului National Bucuresti, iar din decembrie 2004 , societar de onoare al Teatrului National. Activitatea sa a fost recompensata cu o serie de premii, printre care: Premiul I la Festivalul de Film - Costinesti (1987), Premiul special la Festivalul Pantomimei - St. Croix, Premiul pe 1996 la Chicago Artists International Program, Premiul "Constantin Tanase" la Festivalul Umorului, Premiul UNITER conferit de Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru (1999) Premiul “pentru performanta in teatrul non - verbal", Marele Premiu al Fundatiei Anastasia (2002). In 2000 i s-a conferit Ordinul Steaua Romaniei in grad de Cavaler.
Din activitatea sa de eseist au rezultat mai multe volume, dupa cum urmeaza: Cine suntem (2008), Despre omul frumos (2009), Fii demn! (2011), Suflet romanesc (2013), Dulci - Jurnalul unui caine scris de un puric Dan (2015), Sa fii roman! (2017).