Dan Seracu este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pe care literatura română avea să-i ofere literaturii niversale. Deși face parte din categoria autorilor dedicați laturii motivaționale, reușește cu ardoare să se întoarcă la spiritualitate și să deschidă calea unei noi provocări pentru publicul larg. Este curios din fire, plin de emoție și capabil să dovedească că există vindecare dincolo de traume și că nu e necesar să ne bazăm de fiecare dată pe medicina tradițională.
Este interesat de toate aceste domenii încă din adolescență, dar viața îl va îndepărta cumva de pasiunea sa o vreme. Va finaliza studiile Facultății de Chimie din București și va lua parte la fel și fel de evenimente și concursuri de profil. Astfel, el dezvoltă teoria unei vindecări paliative, bazată pe spiritualitate și vindecarea copilului interior. Pornește într-o călătorie nemaipomenită în afara Europei, iar evenimentele trăite aici îl vor marca pentru totdeauna. Este influențat de cultura budistă și crede în reîncarnare și viața de apoi. Așadar, ajunge să își dorească să împărtășeascî cu noi toate aceste evenimente. El ne vorbește despre o cale lăturalnică prin care ne putem autocunoaște și prin care ne putem depăși limitele. Cumva, este atras de solitudine și își exprimă adesea poziția favorabilă vizavi de aceasta.
Lucrarea de față vorbește despre desele situații în care suntem nevoiți să ne înfrânăm emoțiile și să nu spunem chiar ce gândim. Se întâmplă adesea să luăm decizii greșite, să cădem pradă unor vicii sau să ne lăsăm prinși în mrejele unei relații toxice. Toate aceste evenimente se petrec de-a lungul vieții noastre, iar momentele dificile trebuie gestionate treptat, cu înțelepciune.
Așadar, autorul nostru vine cu o pledoarie interesantă și ne propune o metodă diferită care să ne ajute în autocontrol. El ne vorbește despre o serie de emoții reprimate și despre un soi de inteligență emoțională pe care e necesar să o dezvoltăm de-a lungul vremii.
Cartea sa vine ca o vestă de salvare. El ne vorbește despre întoarcerea în copilărie, despre regăsite și despre cum e nevoie să facem mai întâi pace cu noi înșine, apoi cu cei din jurul nostru. În cele mai triste momente ale noastre, suntem tentați să ne închidem în noi și să nu cerem ajutorul celor apropiați. Adesea acesta este un pas greșit. Dacă ne-am deschide orizonturile și dacă am lăsa oamenii dragi să intervină, pasa proastă ar trece mai ușor.
Cumva, scrierea ne învață să ne controlăm emoțiile și să trăim în tihnă cu noi înșine și, prin urmare, cu ceilalți. Toate aceste evenimente esențiale din viața noastră își lasă cumva amprenta asupra sufletului nostru și au un rol decisiv în formarea noastră de mai apoi.
Suntem ceea ce gândim, spune scriitorul, iar acest lucru poate fi imediat dovedit. Autocontrolul este una dintre cele mai puternice arme pe care le deținem și de care ar trebui să ne folosim des.
Cartea va fi extrem de apreciată pentru mărturisirile pe care le conține, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Polirom (2001), Univers (2001), Litera (2004).