Daniel Pennac - Ca un roman

Daniel Pennacchioni, cunoscut ca Pennac, este un scriitor francez, foarte apreciat de cititori și premiat cu numeroase premii literare. Opera sa este compusă din eseuri, romane, cărți pentru copii, benzi desenate, scenarii de film și piese de teatru. De la cartea "L'oeil du loup", publicată în anul 1984, și până la "Chagrin d'ecole", publicată în anul 2007, întâlnim teme umaniste, sociale și școlare.

Născut la 1 decembrie 1944, în Casablanca, Morocco, Daniel Pennac este fiul unui politehnician, ce a intrat în armata colonială, servind până la gradul de general. Mama sa, casnică, a fost o cititoare autodidactă. A copilărit în Africa și Asia de Sud, obținând diploma de master la Universitatea din Nisa, devenind apoi profesor de literatură la o facultate din Soissons.

S-a stabilit în Belleville, oraș pe care îl va descrie ulterior în romanele sale. În anul 1973 a scris prima sa carte "Le Service militaire au service de qui?", un tratat satiric despre serviciul național francez. Din cauza acestei cărți a trebuit să-și schimbe numele de familie, pentru a nu îi crea probleme tatălui său care era ofițer.

Printre cele mai cunoscute cărți scrise de Pennac se număra: "Le Service militaire au service de qui?" (1973), "Messieurs les enfants" (1997), "Chagrin d'ecole" (2007), "Comme un roman" (1992), "Merci" (2004), "La Loi du reveur" (2020), etc.

Cartea "Ca un roman", publicată în anul 1992, este un eseu ce încearcă să desacralizeze lectura, fiind și o invitație de reflectare a modului pedagogic de a o înțeleg. Cartea este împărțită în patru părți: "Nașterea alchimistului", "Trebuie să citim", "Dați pentru a citi", "Ce vom citi".

În prima parte a cărții este vorba de acea transformare, atunci când se face trecerea de la copilul care cere să i se citească în fiecare seară o poveste, apoi își dorește să descopere literele, cuvintele, propozițiile, iar apoi cărțile; la acel adolescent care preferă televizorul, jocurile pe consolă sau rețelele de socializare pentru a-și umple timpul liber, în locul cititului.

În a doua parte este vorba despre predarea literaturii. Cum poate un profesor, în această lumea care vede cartea ca pe un obiect sau cel mult ca pe un subiect de conversație, să transforme acest sentiment de constrângere, cel al cititului, într-o plăcere de a descoperi sau chiar de a împărtăși.

În a treia parte, Daniel Pennac descrie experiența unui profesor care le citea elevilor săi cărți cu voce tare, și transformarea generată de acest lucru, elevii ajungând să cumpere acele cărți pentru a putea afla mai repede, înaintea tuturor, ce urma să se întâmple. Pennac ne arată că pentru a reuși să-l faci pe elev să iubească lectura, nu trebuie să-i explici textul sau să diseci mai mult sau mai puțin clar o operă, ci, în primul rând, să o descoperi.

În ultima parte, autorul explorează drepturile imprescriptibile ale cititorului, acestea fiind: dreptul de a nu citi, dreptul de a sări peste pagini, dreptul de a nu termina o carte, dreptul de a reciti, dreptul de a citi orice, dreptul de a citi oriunde, dreptul de a citi cu voce tare, dreptul de a tăcea.

Această carte are puterea de a readuce în prim plan amintiri de mult uitate, fie că ești copil, părinte sau chiar profesor, punând sub semnul întrebării anumite clișee moștenite de la o generație la alta, și demonstrând că împunerea cititului nu este un instrument de motivare.

Cartea "Ca un roman" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Gallimard (1992), Folio Junior (1992) și Arthur (2021).