Daniil Harms - Mi se spune Capucin

Daniil Kharms, pe numele său real Daniil Ivanovici s-a născut pe 30 decembrie 1905 în orașul rusesc Sankt Petersburg. Tatăl său a fost Ivan Yuvachev, un cunoscut revoluționar al vremii ce lupta împotriva țarului Alexandru al III-lea. A fost întemnițat de câteva ori așa că prezența sa în viața lui Daniil a fost redusă dar nu a simțit asta pentru că mergea la școală și îi plăcea să studieze. Știa 3 limbi străine, îi plăcea să citească Sherlock Holmes sau pe Arthur Conan Doyle și de aici s-a inspirat și pentru pseudonimul său. Este admis la facultatea de Electrotehnică din Leningrad dar a fost expulzat repede pentru absențe și neîncadrare. A decis să urmeze calea scrisului și așa a ajuns în grupul lui Aleksandr Tufanov iar timp de 11 ani a scris numai literatură pentru copii și a avut un mare succes. În 1928 publica prima piesă de teatru, Elisabeta Bam, ce a fost primită bine chiar dacă era teatrul absurdului.  Poeziile sale fără noimă, piesele de teatru neliniare și textele despre conștiința l-au adus pe Kharms în centrul atenției iar el începuse să ia aliura unui excentric englez. În 1931 este arestat pe motiv că scrie literatură antisovietică și a stat exilat la Kursk aproape un an. Totuși nu s-a oprit din scris dar deja cititorii începuseră să îl denigreze. A decis să aibă o viață privată și să publice mai rar iar cărțile adresate publicului adult nu au fost publicate în timpul vieții sale ci de abia prin anii '70. Manuscrisele și fost păstrate de sora sa și prietenul său, Yakov Druskin, iar sfârșitul său din 1942 a uimit o lume întreagă. Pentru a nu fi executat s-a prefăcut a fi nebun și a ajuns să stea în secția de psihiatrie a închisorii. Acolo nimeni nu avea grijă de el și a murit de foame pe 2 februarie 1942 în timpul asediului de la Leningrad.

Nuvela " Mi se spune Capucin" a apărut pentru prima dată în  1938 în limba rusă. În limba romana apare la editura Polirom în 2002, 2007 și 2017.

Adesea considerat un text filosofic, poate fi înțeles mai greu de cititorii, mai ales pentru faptul că este și ceva absurd. Omul poate fi descompus fără limite, ca o marionetă, îi poți rupe o mână sau maxilarul și pot fi schimbate cu ușurință. În noua cultură este mai ușor de acceptat un astfel de text însă înainte ar fi fost jignit și poate chiar interzis. Totuși, pe alocuri este comic și ne învață cum să trăim în pace și armonie, dar e lung drumul până acolo.