Dante Alighieri s-a născut în Florența, Italia, în jurul lunilor mai-iunie din 1265. Data exactă a nașterii sale nu este cunoscută. A fost membru al unei familii guelfe, care susținea papalitatea în conflictele politice ale vremii.
Dante a fost activ implicat în afacerile politice ale Florenței într-o perioadă tumultoasă, deținând diverse funcții publice, inclusiv cea de prior în 1300. Din cauza conflictelor politice, a fost exilat din Florența în 1302 și a petrecut restul vieții în diverse locuri, inclusiv Verona și Ravenna.
Cea mai faimoasă lucrare a lui Dante este "Divina Comedie", constând în "Infernul", "Purgatoriul" și "Paradisul". A început să scrie această poezie în timpul exilului său și este considerată o capodoperă a literaturii mondiale.
Dante Alighieri a murit la Ravenna, Italia, în 13 sau 14 septembrie 1321, iar mormântul său se găsește în Basilica di San Francesco. El a influențat nu doar literatura, ci și limba italiană, fiind numit adesea "părintele limbii italiene" pentru contribuția sa la dezvoltarea limbii italiene moderne. Opera sa continuă să aibă un impact profund asupra literaturii occidentale, iar moștenirea sa este durabilă.
"Infernul" este prima parte a celebrei opere "Divina Comedie" a lui Dante Alighieri, scrisă în secolul al XIV-lea. Această epopee descrie călătoria lui Dante prin cele trei regiuni ale Vieții de Apoi: Infernul, Purgatoriul și Paradisul.
Când începe "Infernul", Dante Alighieri se află în mijlocul vieții, pierdut într-o pădure întunecată și amenințat de trei animale simbolice. Apoi, Virgiliu, poetul roman clasic, apare ca ghidul său, promițându-i că-l va conduce prin lumea de dincolo și că va vedea raiul.
Călătoria începe în poarta Infernului, unde Dante citește celebrele cuvinte "Lăsați orice speranță, voi ce intrați." Infernul este împărțit în nouă cercuri, fiecare destinat pentru diferite păcate și pedepse. Printre cei întâlniți de Dante în Infern se numără personaje istorice, mitologice și contemporane ale vremii sale.
Cercurile Infernului sunt organizate în funcție de gravitatea păcatelor, începând cu cei care au comis păcatele mai ușoare și ajungând la cei care au comis păcatele cele mai grave. Printre pedepsele întâlnite în Infern se numără focul, înghețul, suferința continuă și altele.
Un element central al "Infernului" este întâlnirea lui Dante cu personaje familiare, inclusiv dușmanii politici și cei care i-au făcut rău în viața sa. În cele din urmă, călătoria prin Infern îl aduce în prezența lui Lucifer, care este descris ca fiind înconjurat de trădătorii, inclusiv de Iuda Iscariote.
"Infernul" este o operă complexă și profund simbolică, cu numeroase straturi de înțeles și interpretare. Dante folosește această călătorie ca o modalitate de a explora conceptul de dreptate divină, pedeapsa și recompensa, precum și ideea de căință și mântuire.
Operei "Infernul" a lui Dante Alighieri i s-au adus diverse critici pe parcursul secolelor, cu perspectiva asupra acesteia fluctuând în funcție de contextul cultural și interpretările diferite. Unele direcții majore ale criticii includ aspecte religioase, unde mulți observă că Dante a explorat în profunzime teologia și conceptele religioase, ilustrând credințele creștine despre iad, păcat și răsplată divină.
De asemenea, opusul este analizat în ceea ce privește simbolismul și alegoriile sale bogate, criticii căutând în imagini și personaje semnificații ascunse și interpretări simbolice. Structura și organizarea cărții au fost de asemenea subiecte de analiză, iar criticii au investigat modul în care Dante a distribuit iadul în cele nouă cercuri, fiecare asociat cu un anumit tip de păcat.
O altă dimensiune de analiză a fost adusă în discuție în legătură cu elementele politice și sociale. Dante nu a ezitat să includă contemporanii săi în descrierea iadului, fapt care a condus la interpretări despre cum "Infernul" servește și drept comentariu social și politic. Personaje politice și culturale ale vremii sale au fost plasate în diferite cercuri ale iadului.
Moștenirea literară a operei a fost subiectul unei critici pozitive, mulți observând impactul profund al lui Dante asupra literaturii occidentale. De asemenea, s-a apreciat creativitatea și imaginația sa în conturarea unei lumi de după moarte complexe și vii.
Infernul" de Dante Alighieri a fost scris în prima parte a secolului al XIV-lea, în jurul anilor 1308-1320, în timpul exilului autorului. Dante a finalizat această operă epică în trei părți, cunoscute sub numele de "Divina Comedie," care include "Infernul," "Purgatoriul," și "Paradisul."