Daphne du Maurier - Casa de pe tarm

Daphne du Maurier s-a născut pe 13 mai 1907 la Londra într-o familie de actori. Nu numai ei erau implicați în lumea artei, unchiul său era redactor iar bunicul scriitor așa că și ea a urmat acest drum cu ușurință. A fost educată acasă de guvernanți de top apoi a urmat scoli londoneze și pariziene cu un renume puternic. A arătat în repetate rânduri că imaginația sa nu are limite și că literatura este pasiunea sa iar în 1931 a apărut și primul său roman. Locotenentul Boy Browning a citit cartea și a fost atât de surprins încât a călătorit doar pentru a o întâlni pe autoare. A fost dragoste la prima vedere iar căsătoria lor a durat până la decesul lui Boy din 1965. A continuat să scrie și a reușit să o recunoască o planetă întreagă după nume precum: Verișoara mea Rachel, Hanul Jamaica sau Progresul lui Iulius. Multe dintre romane le-a adaptat și în piese de teatru și tot în același procent au fost adaptate în filme.

Daphne du Maurier își va avea sfârșitul pe 19 aprilie 1989 la Londra și va lăsa în urmă zeci de cărți interesante ce au și mici părți de autobiografie.

Romanul "Casa de pe țărm" a fost publicat pentru prima dată în 1969 la editura Victor Gollancz. În limba română apare în 1994 la editura Doina, ediție ce va fi urmată de Orizonturi în 2014.

După ce a renunțat la slujba sa, naratorul Dick Young primește în dar conacul Kilmarth de la vechiul său prieten din facultate, Magnus ce acum era biolog și fizician. Acesta îi cere lui Dick să participe la un studiu de medicamente și fără nici o grimasă acceptă gândindu-se că poate îi va face bine. Când va consuma pentru prima oară își va da seama că poate vedea în trecut iar corpul său călătorește ca o fantomă în diferite perioade de timp. Ajunge în 1300 pe aceleași meleaguri de vine interesat de Roger, administratorul lui Sir Henry Champernoune și cel mai mare pretendent al Isoldei. Aceasta era căsătorită cu Sir Oliver Carminowe iar amantul său era Sir Otto, despre care când soțul său va afla va ordona sa fie omorât. Dick tot călătorește în timp și îi este din ce în ce mai greu să se reintegreze în lumea modernă. De asemenea este frustrat că nu poate interveni în viața celor doi pentru a le îmbunătăți viața. Soția lui devine îngrijorată în legătură cu comportamentul lui însă el o respinge și nici nu vrea să audă că ar vrea să locuiască împreună. Magnus își pierde viața într-un accident de tren ciudat și numai călătorul nostru știa adevărul. După alte câteva tentative de a o salva pe Isolda, ajunge în 1349 în mijlocul morții negre ce a distrus Europa. Roger moare din cauza ciumei și își împărtășește dragostea pe patul de moarte însă o omoară pe Isolda cu o otravă pentru ca nimeni să nu o mai aibă.

Romanul a fost adaptat la radio BBC în 1973 și 2008 cu Ian Richardson și Julian Wadham în rolurile principale.