Născută într-o familie de artiști, Daphne du Maurier va lăsa umanității o moștenire culturală remarcabilă. Sursa de inspirație a marelui Hitchcock, britanica va avea un succes răsunător peste tot în lume. Romanele sale „Rebecca”, „Păsările” sau „Nu privi acum" vor fi traduse în peste 30 de limbi de circulație mondială și adaptate pentru filme și piese de teatru. Cunoscută drept adeptă a romantismului împletit cu dramatism și mister, Maurier impresionează printr-o forță de evocare incredibilă.
Dacă în prima parte a vieții se dovedește a fi o scriitoare romantică, al cărei stil literar curat va impresiona adolescentele visătoare, mai târziu Daphne abandonează stilul care a consacrat-o. Hotărâtă, se îndreaptă către sfera goticului, iar personajele sale sunt misterioase și fragile. În centrul acțiunii se află, aproape de fiecare dată, o femeie. Fie ea naivă și ușor de manipulat, fie puternică și încrezătoare, căci la Maurier nu există cale de mijloc.
Astfel, autoarea își construiește opera într-un mare stil, iar acțiunea explodează de fiecare dată. Undeva, la mijlocul intrigii, ceva se rupe, iar evenimentele par a părăsi făgașul normal. La Daphne du Maurier nimeni nu este ceea ce oare, fiecare personaj are mai multe măști, pe care le schimbă în funcție de context și de relațiile stabilite cu restul participanților la acțiune. Suferința și iubirea sunt două teme adesea tratate în romanele englezoaicei. Mai târziu, spre apusul carierei, scriitoarea va atinge puțin sfera politică și problemele reale ale societății.
Poate cel mai celebru roman al său, „Hanul Jamaica” apare pentru întâia oară în anul 1936. Povestea tinerei Mary Yellen este de-a dreptul înspăimântătoare, dar fascinantă. Rămasă orfană, fetița este chemată să locuiască cu mătușa sa, Patience, în nordul Angliei. Casa mătușii nu este însă una obișnuită, iar unchiul sau este un om ursuz cu apucături ciudate.
Ajunsă la Hanul Jamaica, Mary se lovește de o lume total diferită de cea pe care o știa. Aici, în pustietatea asta absolută, fata redescoperă bucuriile și tristețile vieții, învață să trăiască simplu, mănâncă aceleași două feluri de mâncare în fiecare zi, spălă rufele la râu și are parte de noi aventuri. Departe de agitația metropolei, Mary învață să trăiască cu adevărat.
Partea de început a operei este liniștită și chiar nu înțelegem de ce opera este prezentată drept una de suspans. Mai târziu, vom afla că aici nimic nu este cum ne-am imaginat. Mătușa Patience este cumva pierdută într-o lume doar a ei, iar unchiul Joss este un alcoolic, cu un comportament dezordonat, capabil de fel și fel de acte abjecte.
Deznodământul romanului este neașteptat, iar atmosfera apăsătoare se menține pe tot parcursul lecturii. Iubitorii literaturii noir vor fi încântați să descopere mai multe ediții ale operei în rafturile anticariatului nostru, după cum urmează: Univers (1986), Princeps (1995), Orizonturi (2013).