David Lodge este un autor și critic literar englez, născut pe 28 ianuarie 1935, la Londra. Este recunoscut și apreciat de critici și cititori pentru romanele sale satirice despre viața academică și pentru lucrările sale de critică literară. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără "Schimb de dame", “Afară din adăpost”, “Terapia” și “Muzeul Britanic s-a dărâmat”. Lodge a fost distins cu numeroase premii și onoruri, inclusiv Premiul Hawthornden în 1975 și a fost de două ori pe lista scurtă pentru Premiul Booker pentru romanele "Ce mică-i lumea!" și "Meserie!".
Romanul “Vești din Paradis” este un roman captivant care explorează teme de teologie, turism și transformare personală. Cartea urmărește povestea lui Bernard Walsh, un teolog agnostic care călătorește în Hawaii pentru a-și vizita mătușa bolnavă. Cartea a fost publicată inițial în 1991, fiind apoi tradusă în limba română și publicată în 2000 la editura Univers, dar și la editura Polirom în 2003 și mai târziu, în 2013.
La prima vedere, romanul este aparent ușor de parcurs, dar abordează multe teme importante. Bernard nu este tocmai acel personaj principal obișnuit, este un teolog și fost preot care ajunge să aprecieze natura îndoielii religioase și căutarea spirituală asociată prin iubirea umană. Bernard încearcă să își ducă tatăl morocănos în celălalt capăt al lumii pentru a încerca o reconciliere cu mătușa sa, ignorată mult timp, care se află pe patul de moarte. Deși inițial călătoria nu pare a fi o vacanță, Bernard descoperă treptat frumusețea și complexitatea vieții în acest paradis aparent. Se îndrăgostește de o femeie localnică și trece printr-o transformare personală, ajungând la un acord cu vocația sa de teolog și schimbându-și perspectivele asupra vieții și iubirii.
Așa cum ne-a obișnuit în romanele sale, David Lodge face ca narațiunea să fie extrem de interesantă, trecând de la perspectiva lui Bernard la ceilalți turiști englezi, schimbând punctele lor de vedere, oferind astfel toate percepțiile lor diferite despre călătoria în Hawaii. În cele din urmă, romanul se învârte în jurul modului de percepție asupra lucrurilor cu onestitate și fără rușine, fie că este vorba despre religie, abuz, îmbătrânire sau moarte.